Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PEDEAPSĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 61 pentru PEDEAPSĂ.

EXIL

... EXÍL , exiluri , s . n . 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice , constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește ; surghiun . 2. Situație în care ...

 

EXPULZA

... expulzez , vb . I . Tranz . A obliga să părăsească țara , a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă

 

EXTRĂDARE

EXTRĂDÁRE , extrădări , s . f . Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei ; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său , spre a fi judecat sau spre a - și executa pedeapsa . - V.

 

GRAȚIA

GRAȚIÁ , grațiez , vb . I . Tranz . A acorda unui condamnat iertarea , parțială sau totală , în executarea pedepsei , printr - un act emis de șeful statului . [ Pr . : - ți -

 

IERTA

... IERTÁ , iert , vb . I . Tranz . 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă , a trece cu vederea vina , greșeala cuiva , a nu mai considera vinovat pe cineva . 2. A scuti , a ...

 

IMPUNITATE

... IMPUNITÁTE s . f . Scutire de pedeapsă

 

INFLICȚIUNE

... INFLICȚIÚNE , inflicțiuni , s . f . ( Rar ) Pedeapsă

 

INTERDICT

... INTERDÍCT , interdicte , s . n . Pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice , prin care se interzicea temporar unui preot , unei biserici , unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul ...

 

JUSTIȚIE

JUSTÍȚIE s . f . 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr - un stat ; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești ; sistemul de funcționare a acestor instanțe . 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului , care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege . 3. Dreptate ,

 

LAPIDA

... LAPIDÁ , lapidez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre ; a arunca în cineva cu pietre ( ca pedeapsă

 

MÂNTUI

MÂNTUÍ , m ? ntui , vb . IV . Tranz . și refl . 1. ( Pop . ) A ( se ) salva ( dintr - o primejdie , din robie , de la moarte etc . ) . 2. ( Pop . ) A ( se ) vindeca ( de o boală ) . 3. ( În limbaj bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi , a ( se ) salva . 4. ( Pop . ) A ( se ) termina , a ( se ) isprăvi , a ( se )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>