Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTEA SUPERIOARA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 106 pentru PARTEA SUPERIOARA.
ABÁCĂ , abace , s . f . ( Arhit . ) Placă subțire ( pătrată ) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu
ARBORÉT , arboreturi , s . n . 1. Porțiune de pădure caracterizată printr - o vegetație omogenă , deosebită de restul pădurii din jur . 2. Partea superioară a
ARGINȚICĂ , argințele , s . f . Arbust cu flori mari , albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară . ( Dryas octopetala ) . - Argint + suf . -
BANJÓ , banjouri , s . n . Instrument muzical asemănător cu mandolina , cu cinci până la nouă coarde și cu partea superioară a cutiei de rezonanță formată dintr - o piele
BLÚZĂ , bluze , s . f . îmbrăcăminte pentru partea superioară a corpului , asemănătoare cu o cămașă
BLUZÓN , bluzoane , s . n . Obiect de îmbrăcăminte ( de sport ) , larg și comod , pentru partea superioară a
BOU , boi , s . m . 1. Taur castrat , cu talia mai mare decât a vacii , folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne ( Bos taurus ) . 2. Compuse : bou - de - mare = pește marin mic , de culoare cafenie sau cenușie - închis , cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului ( Uranoscopus scaber ) ; bou - de - baltă = a ) nume dat la două specii de broască , una având pe pântece pete roșii ( Bombinator igneus ) , iar cealaltă pete galbene ( Bombinator pachypus ) ; buhai - de - baltă ; b ) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit , galbenă - verziue pe spate , cu capul negru și cu gâtul alb ; buhai - de - baltă ( Botaurus stellaris ) ; c ) ( și în forma bou - de - apă ) gândac mare de apă de culoare neagră , cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot ( Hydrophilus piceus ) ; bou - de - noapte = bufniță ; boul - lui - Dumnezeu sau boul - Domnului = a ) rădașcă ; b ) ( și în forma boul - popii )
CĂLĂRÉȚ , - EÁȚĂ , călăreți , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care călărește , ( sportiv ) care practică călăria . 2. S . m . Denumire dată unor piese și instrumente : a ) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr - o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate ; b ) mică piesă de sârmă de forma literei U , care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul ; c ) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U , care servește la închiderea unui circuit ; d ) bară scurtă de oțel și de beton , folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton
CĂLDÁRE , căldări , s . f . I. Vas mare tronconic sau cilindric , prevăzut cu o toartă la partea superioară , folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide , pulverulente sau granuloase ; găleată . II. ( Geogr . ) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți ; scobitură în albiile apelor curgătoare , la baza unei cascade ;
CĂMÁȘĂ , cămăși , s . f . 1. Îmbrăcăminte ( de pânză , mătase etc . ) care se poartă pe piele , acoperind partea superioară a corpului . 2. Membrană , înveliș ( subțire ) , căptușeală care îmbracă diferite obiecte , piese etc . 3. Compus : cămașa - broaștei = algă verde de apă dulce de forma unei rețele , alcătuită din celule lungi , cilindrice ( Hydrodictyon reticulatum ) . [ Var . : căméșă s .
CAMPANÍLĂ , campanile , s . f . 1. Clopotniță în formă de turn înalt , construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei ( caracteristică arhitecturii italiene din sec . XI - XVI ) . 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu , în care se află un clopot , un orologiu