Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBLIGAȚIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 86 pentru OBLIGAȚIE.
... CONTRACTÁ , contractez , vb . I . I. Tranz . 1. A încheia un contract . 2. A lua asupra sa o obligație , a se îndatora la . . . 3. A se molipsi de . . . , a se îmbolnăvi de . . . , a lua o boală ...
CONVERTIBILITÁTE , convertibilități , s . f . Drept al deținătorului unor bancnote de a pretinde și obligația băncii care le - a emis de a schimba bancnotele , la cerere , cu aur sau cu devize - aur la paritatea
... CORVOÁDĂ , corvezi , s . f . 1. Muncă gratuită pe care țăranii erau constrânși s - o presteze în folosul moșierilor sau al statului . 2. Fig . Obligație
CRÉDIT , credite , s . n . 1. Relație ( economică ) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică ( creditor ) , care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie , și o altă persoană fizică sau juridică ( debitor ) , care primește împrumutul sau cumpără pe datorie ; împrumut acordat ( cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi ) ; creanța creditorului ; obligația ( bănească ) , datoria celui creditat ; ( concr . ) valoarea , suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său . 2. Sector , sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit ( 1 ) . 3. Coloana din dreapta a unui cont , în care se înscriu reducerile ( scăderile ) de activ sau sporurile ( creșterile ) de pasiv . 4. Fig . Considerație , încredere , stimă , autoritate , influență , trecere de care se bucură
CURATÓR , curatori , s . m . Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din
... DATORÍE , datorii , s . f . 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva . 2. Obligație
... DATORÍNȚĂ , datorințe , s . f . ( Înv . ) Obligație
DEGREVÁ , degrevez , vb . I . Tranz . A scădea , a reduce sarcinile sau obligațiile impuse unei persoane fizice sau unei
DEONTOLOGIÉ s . f . Doctrină privitoare la normele de conduită și la obligațiile etice ale unei profesiuni ( mai ales a celei medicale ) . [ Pr . : de -
DEZLEGÁ , dezlég , vb . I . Tranz . 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis ; a desface . 2. ( Mai ales în practicile religioase , în basme ) A scuti de obligațiile avute sau asumate , de jurăminte etc . , a da voie să nu facă un lucru . 3. A găsi soluția unei probleme , a unei ghicitori , a unei enigme etc . ; a
... DISPÉNSĂ , dispense , s . f . Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație