Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NENOROCIRE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 40 pentru NENOROCIRE.
MÍLĂ^2 , mile , s . f . Unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut , care a variat în timp și de la o țară la alta ; ( azi ) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609 , 3 m , folosită în Marea Britanie și în S . U . A. MÍLĂ^1 , mile , s . f . 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva ; compătimire ; îndurare ; milostenie . 2. Ajutor , binefacere ; ( concr . ) pomană , milostenie . 3. Stare jalnică , de compătimit în care se află cineva ; mizerie . 4. Bunăvoință , bunătate , indulgență ,
MILÓS , - OÁSĂ , miloși , - oase , adj . 1. Plin de milă ^1 , sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia ; blând , bun ; compătimitor , milostiv . 2. Care dă pomană ; binefăcător , darnic . - Milă ^1 + suf . -
... NĂPÁSTĂ , năpaste , s . f . 1. Nenorocire mare ; pacoste , calamitate . 2. Învinuire nedreaptă , acuzație neîntemeiată ; calomnie . 3. ( Înv . ) Nedreptate , prigoană , persecuție . 4. ( Înv . ) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui ...
... NEFÁST , - Ă , nefaști , - ste , adj . Care aduce nenorocire
... mare suferință ; ( om ) nefericit . 2. Adj . ( Despre situații ) Care inspiră milă , tristețe ; vrednic de plâns , dureros , trist , jalnic . 3. Adj . Care aduce sau constituie o nenorocire
... NENOROCÓS , - OÁSĂ , nenorocoși , - oase , adj . Care nu are noroc , care nu are succes în ceea ce întreprinde , ghinionist , păgubaș ; p . ext . care aduce nenorocire
... lipsă , de mizerie în care se află cineva ; stare de jena financiară . 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală , un necaz , o nenorocire ; ( la pl . ) greutăți , încercări , vicisitudini pe care le are de suportat cineva . 4. ( Înv . ) Constrângere . 5. ( Pop . ) Lucru , fapt ieșit din comun , care miră , uimește ...
... porunci bisericești , abatere de la o normă ( religioasă ) ; fărădelege ; p . gener . faptă vinovată , greșeală , vină . 2. Cusur , defect , scădere ; slăbiciune , patimă , viciu . 3. Întâmplare rea ; nenorocire
... participant ; spec . complice . 2. Persoană care se bucură ( împreună cu altele ) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește ( cu altele ) un necaz , o nenorocire . 3. Persoană care primește o parte dintr - un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană . - Parte + suf ...
... judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune ; condamnare , osândă ; situație în care se află cel pedepsit , condamnat . 2. Fig . Suferință ( fizică sau morală ) , chin , supliciu ; necaz , nenorocire
... pieze , s . f . 1. ( În superstiții ; de obicei determinat prin " rea " sau " bună " ) Semn prevestitor ; întâmplare , eveniment , ființă etc . care se crede că aduce cuiva nenorocire