Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MITOLOGIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 55 pentru MITOLOGIE.
... HIPOCÁMP , hipocampi , s . m . 1. Animal fabulos , din mitologie , cu cap de cal , cu două picioare și cu coadă de pește , care trăgea carul lui Neptun . 2. ( Iht . ) Mic pește marin cu capul asemănător ...
HIPOCENTÁUR , hipocentauri , s . m . ( Rar ; în mitologia greacă ) Centaur . [ Pr . : - ta -
... HIPOGRÍF , hipogrifi , s . m . Animal fabulos din mitologie
ICONOLOGÍE s . f . 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco - romană , creștină etc . , a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective . 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele ( de locomoție ) lăsate de vertebrate pe unele
IÉLE s . f . pl . ( Mai ales art . ) Ființe imaginare din mitologia populară românească , înfățișate ca niște fete frumoase , îmbrăcate în alb , care apar numai noaptea , vrăjind , prin cântecul și prin jocul lor , pe bărbați , asupra cărora au puteri nefaste ; frumoasele , mândrele , dânsele , șoimanele , vântoasele ,
LARI s . m . pl . Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale
MÁMĂ , mame , s . f . 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei , nume pe care i - l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa ; maică , muică , mamaie , mamacă , neneacă . 2. ( La voc . ) Termen ( afectuos ) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau , p . ext . unei persoane mai tinere . Florico , mamă , să ne scrii ! . 3. ( În sintagmele ) Mamă mare ( sau , pop . , bătrână , bună ) = bunică . Mamă soacră = soacră . 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu ( sau despre ) o femeie ( în vârstă ) . 5. Compus : mama ( sau muma ) - pădurii ( sau pădurilor ) = a ) Personaj din mitologia populară , închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea , care umblă prin păduri , cântând sau bocind , ademenind copii sau chiar mâncând oameni ; b ) plantă erbacee , parazită , cu tulpina fără frunze , acoperită cu solzi și cu flori purpurii ( Latharea squamaria ) . 6. Fig . Izvor , cauză . [ Var . : ( reg . ) múmă s .
MANI s . m . pl . Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților , considerate zei ocrotitori ai
MITOLÓG , mitologi , s . m . Persoană care se ocupă cu studiul
NĂZDRĂVĂNÍE , năzdrăvănii , s . f . 1. ( În mitologia populară ) Puterea , însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane . 2. Faptă , vorbă , idee etc . glumeață , năstrușnică ; glumă , poznă , năzbâtie , ștrengărie ; p . ext . faptă , vorbă etc . șireată ; șiretlic , vicleșug . - Năzdrăvan + suf . -
NĂZDRĂVÁN , - Ă , năzdrăvani , - e , adj . 1. ( În mitologia populară ; adesea substantivat ) Înzestrat cu puteri supranaturale ; spec . care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla . 2. Extrem de priceput , de iscusit , de dibaci , de deștept ; admirabil , nemaipomenit , extraordinar , grozav ( de frumos , de interesant etc . ) . 3. Care se ține de pozne , care provoacă haz prin ceea ce spune sau face ; glumeț , poznaș , ghiduș . [ Var . : năzdraván , - ă , năzdrávăn , - ă , nezdrávăn , - ă adj . ] - Ne - +