Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIROSITOR

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 63 pentru MIROSITOR.

LADIN

LADÍN^2 , - Ă , ladini , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei ; p . ext . retoroman . 2. Adj . Care aparține ladinilor ^2 ( 1 ) , privitor la ladini ^2 LÁDIN^1 s . m . ( Înv . ) Specie de rășină plăcut mirositoare , extrasă dintr - o plantă

 

LEANDRU

LEÁNDRU , leandri , s . m . Arbust mediteranean , înalt până la cinci metri , cu frunze lanceolate și cu flori albe , gălbui sau roșii plăcut mirositoare , cultivat la noi ca plantă ornamentală ( Nerium oleander ) . [ Pr . : le - an - . - Pl . și : lendri . - Var . : oleándru s .

 

LEVĂNȚICĂ

LEVĂNȚÍCĂ s . f . Plantă erbacee din familia labiatelor , cu flori albastre plăcut mirositoare , întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor ; lavandă ( Lavandula angustifolia ) . [ Var . : levențícă , livănțícă s . f . ] - Levantă ( înv . " levănțică " < ngr . ) + suf . -

 

LILIAC

LILIÁC^2 , lilieci , s . m . Animal mamifer insectivor , asemănător cu șoarecele , cu aripi adaptate la zbor , formate dintr - o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada , și care trăiește prin locuri întunecoase , de unde iese numai noaptea ( Plecotus auritus și Nyctalus noctula ) . [ Pr . : - li - ac ] LILIÁC^1 , lilieci , s . m . Arbust înalt cu frunze ovale , cu flori plăcut mirositoare , albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru - violet , crescute în formă de buchete , cultivat ca plantă ornamentală ; iorgovan , mălin ( Syringa

 

LOTUS

LÓTUS , lotuși , s . m . Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre , mari , plăcut mirositoare ( Nymphaea coerulea ) , trandafirii ( Nelumbo nucifera ) sau albe ( Nymphaea lotus

 

LUMINIȚĂ

LUMINÍȚĂ , luminițe , s . f . 1. Diminutiv al lui lumină . 2. ( Pop . ) Lumânare mică . 3. Plantă meliferă , cu tulpina dreaptă , înaltă , cu frunze alterne și cu flori mari , mirositoare , de culoare galbenă ( Oenothera biennis ) . - Lumină + suf . -

 

MĂLIN

MĂLIN , mălini , s . m . Arbust decorativ din familia rozaceelor , cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici , negre , din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent ( Prunus padus ) . 2. ( Bot . ; reg . ) Liliac ^

 

MAGNOLIE

MAGNÓLIE , magnolii , s . f . Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase , mari , albe sau roșii , plăcut mirositoare , ale căror frunze sunt ( la unele specii ) întotdeauna verzi , cultivați ca plante decorative ( Magnolia ) . [ Pr . : - li -

 

MELISĂ

MELÍSĂ , melise , s . f . Plantă erbacee perenă din familia labiatelor , cu flori albe , plăcut mirositoare , mult căutate de albine , și cu frunzele ovale , folosită în medicină pentru calitățile ei stimulatoare și antispasmodice ; roiniță ^2 ( Melissa

 

MENTĂ

MÉNTĂ s . f . Numele mai multor plante erbacee ( medicinale ) din familia labiatelor , cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare ; izmă (

 

MIASMĂ

MIÁSMĂ , miasme , s . f . Emanație rău mirositoare ; duhoare , putoare , exalație . [ Pr . : mi -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>