Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIJLOCIT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru MIJLOCIT.
NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei
NEMIJLOCÍT , - Ă , nemijlociți , - te , adj . , adv . ( Care se face ) fără mijlocirea vreunei persoane , fără interpunerea vreunei fapte , întâmplări etc . din afară , pe o cale neocolită , direct . - Ne - +
PEȚITÓR , - OÁRE , pețitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care , în numele unui bărbat , cere în căsătorie o fată , de obicei adresându - se părinților sau rudelor acesteia ; ( înv . și pop . ; la m . ) bărbat care cere ( pentru sine ) în căsătorie o fată . 2. S . f . Femeie ( de obicei mai în vârstă ) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria . - Peți + suf . -
PÍTIC^1 , pitice , adj . Jocuri pitice ( În sintagma ) = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi , în Grecia antică , în cinstea zeului Apolo . PITÍC^2 , - Ă , pitici , - ce , subst . , adj . 1. S . m . și f . Individ care aparține unor populații din Africa centrală , cu statura mult inferioară celei mijlocii , pigmeu ; persoană a cărei statură este ( foarte ) mică , datorită unor tulburări endocrine , unor carențe alimentare etc . ; p . gener . persoană de statură ( foarte ) mică . 2. S . m . Fig . Om lipsit de calități , de merite , de valoare ; pigmeu . 3. S . f . ( Astron . ; în sintagmele ) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale , caracterizată printr - o densitate mare , luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii , fiind lipsită de surse de energie internă . Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale , caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică . 4. Adj . ( Despre oameni și animale ) De statură foarte mică , scund ,
PROVIZIÓN , provizioane , s . n . Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială ; comision , remiză . [ Pr . : - zi -
PROXENÉT , - Ă , proxeneți , - te , s . m . și f . Persoană care mijlocește prostituția , care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția ( pentru a trage foloase materiale personale ) ;
SCĂRÍȚĂ , scărițe , s . f . 1. Diminutiv al lui scară ; scăricică , scărișoară . 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii . - Scară + suf . -
TELEGRAFÍE , telegrafii , s . f . Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită , prin semnale electromagnetice , optice etc . , a unui text scris ; telecomunicație realizată cu ajutorul
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -
VÓTRU , VOÁTRĂ , votri , voatre , s . m . și f . 1. ( Reg . ) Persoană care mijlocește o căsătorie . 2. ( Înv . ) Codoș ,