Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MECANISM

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 136 pentru MECANISM.

AMBREIA

AMBREIÁ , ambreiez , vb . I . Tranz . A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului . [ Pr . : - bre -

 

AMBREIAJ

AMBREIÁJ , ambreiaje , s . n . Dispozitiv prin care se leagă solidar , pe un timp anumit , două mecanisme , permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării . [ Pr . : - bre -

 

ANCLANȘA

... ANCLANȘÁ , anclanșez , vb . I . Tranz . ( Tehn . ) A angrena un mecanism

 

ANCLANȘAT

ANCLANȘÁT , - Ă , anclanșați , - te , adj . ( Despre mecanisme ) Angrenat în vederea declanșării . - V.

 

ANTRETOAZĂ

... 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod . 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr - un mecanism

 

ARC

... extremitățile vergii . 2. Porțiune dintr - o circumferință sau dintr - o linie curbă . Arc de cerc . 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism , care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări . Arc de automobil . 4. ( În ...

 

ARMA

ARMÁ , armez , vb . I . Tranz . 1. A pune mecanismul unei arme ( de foc ) în poziția imediat precedentă descărcării ei . 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența . 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul

 

ASAMBLA

ASAMBLÁ , asamblez , vb . I . Tranz . A reuni , a fixa , a îmbina două sau mai multe piese , mecanisme etc . ale unui

 

AUTOFRÂNARE

... AUTOFRÂNÁRE , autofrânări , s . f . Împiedicare a mișcării unui mecanism

 

BĂTAIE

... unui obiect de altul . 2. Lovitură dată într - un obiect ( cu mâna , cu ciocanul etc . ) 3. Zgomot ( ritmic ) produs de un motor sau de un mecanism în funcție . 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil , o săgeată etc ; felul cum trimite o armă proiectilul ; traiectoria unui proiectil ; p . ext ...

 

BAGHETĂ

BAGHÉTĂ , baghete , s . f . 1. Vărguță de lemn , os , metal etc . cu care dirijorii conduc orchestra sau corul ; fig . măiestria dirijorului . 2. ( Și în sintagma baghetă magică ) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești ; bețișorul scamatorilor . 3. Piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate . 4. Ajur sau dungă ornamentală la

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>