Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAGNETIC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 92 pentru MAGNETIC.
ANTIMAGNÉTIC , - Ă , antimagnetici , - ce , adj . ( Tehn . ) Care este insensibil la câmpuri
... ASINCRÓN , - Ă , asincroni , - e , adj . ( Despre mașini electrice sau despre modul lor de funcționare ) Care are turație motorului diferită de a câmpului magnetic
ATRÁCȚIE , atracții , s . f . 1. Forță ( gravitațională , electrică , magnetică etc . ) care tinde să apropie corpurile între care se exercită . 2. Înclinare puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva , imbold de a te apropia de cineva sau de
AUTOEXCITÁȚIE , autoexcitații , s . f . Excitație magnetică a unui generator electric la care curentul este luat de la același generator . [ Pr . : a -
BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru pe ( sau la ) bandă ( rulantă ) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul . 3. Margine elastică a mesei de biliard . 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare . 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore . 6. ( în sintagmele ) Bandă ...
BLANC ^2 , blancuri , s . n . Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite . BLANC ^1 s . n . 1. Piele tăbăcită , suplă și elastică , folosită în marochinărie . 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le
... BUSÓLĂ , busole , s . f . Instrument alcătuit dintr - un cadran și un ac magnetic
CASÉTĂ , casete , s . f . 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte ( prețioase ) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic . 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi , în interiorul căreia se află pelicula cinematografică . 3. Despărțitură a unei case ^1 tipografice . 4. Anunț cu chenar , folosit la tipărirea numelor și adreselor , în anuare , cărți de telefon etc . 5. Indicație pusă , de obicei , la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare ( data culegerii , a tipăririi etc . ) . 6. Construcție standardizată compactă din material plastic , în care se află montată banda magnetică ( subțire și îngustă ) . 7. ( Med . ) Partea metalică a punții protetice
CASETOFÓN , casetofoane , s . n . Magnetofon ( portabil ) cu benzi magnetice introduse în
CONCENTRÁRE , concentrări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) concentra și rezultatul ei . 2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect , a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele . 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile , utilizând metoda flotației , gravimetriei , magnetică etc . 4. ( Chim . ) Operație de mărire a concentrației unui component dintr - un amestec sau dintr - o soluție . 5. ( Ec . pol . ; în sintagmele ) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari . Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare . 6. ( În sintagma ) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive
DECLINOGRÁF , declinografe , s . n . Instrument care înregistrează variația declinației