Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINGVISTIC

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 58 pentru LINGVISTIC.

GENERATIVISM

... GENERATIVÍSM s . n . Curent lingvistic

 

GLOSEMATICĂ

GLOSEMÁTICĂ s . f . Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic , considerând limba ca un sistem de relații interne , ca obiect în

 

GRAI

GRAI , graiuri , s . n . 1. Glas , voce . 2. Facultatea de a vorbi . 3. Limbă . 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului , caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă ; p . ext . dialect . 5. ( Rar ) Vorbă ,

 

GRAMATICĂ

GRAMÁTICĂ , gramatici , s . f . Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții ; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau , p . ext . , cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei

 

HIPERCORECT

HIPERCORÉCT , - Ă , hipercorecți , - te , adj . ( Lingv . ; despre forme gramaticale , despre cuvinte , grafii etc . ) Care este eronat din cauză că i s - a aplicat , prin analogie , o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații ; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu

 

IDIOM

IDIÓM , idiomuri , s . n . Termen general care denumește o unitate lingvistică ( limbă , dialect sau grai ) . [ Pr . : - di -

 

ISOGLOSĂ

ISOGLÓSĂ , isoglose , s . f . Linie care marchează , pe o hartă lingvistică , limitele răspândirii unui fenomen fonetic , lexical sau morfologic . [ Var . : izoglósă s .

 

ITALIENISM

... ITALIENÍSM , italienisme , ( 1 ) s . n . 1. Element de jargon împrumutat ( fără necesitate ) din limba italiană . 2. Curent lingvistic

 

KOINE

KOINÉ s . f . ( Lingv . ) Variantă lingvistică ce servește comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite ; limbă comună (

 

LATINISM

LATINÍSM , latinisme , ( 1 ) s . n . 1. Cuvânt , formă sau construcție sintactică împrumutate ( fără necesitate ) din limba latină ( și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul ) . 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec . XIX , care , pentru a demonstra caracterul latin al limbii române , a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine , încât să le apropie cât mai mult de forma originară ; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii

 

LEXICOGRAFIE

LEXICOGRAFÍE s . f . Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>