Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JURIDIC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 108 pentru JURIDIC.
... CONSEMNÁ , consemnez , vb . I . Tranz . 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într - un proces - verbal , într - o minută etc . ; p . gener . A înregistra , a însemna , a nota . 2. A ...
CONSEMNAȚIÚNE , consemnațiuni , s . f . Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop ;
CONSTITÚȚIE , constituții , s . f . 1. Totalitatea particularităților morfologice , funcționale și psihologice ale unui individ ; structură fizică generală a corpului omenesc . 2. Lege fundamentală a unui stat , investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi , care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui , stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor , sistemul electoral , organizarea organelor supreme și locale etc . , reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială , economică și politică la un moment dat a statului respectiv . [ Var . : constituțiúne s .
CÓNSUL , consuli , s . m . 1. ( În republica romană ) Titlul celor trei magistrați , aleși anual , care dețineau puterea supremă ; persoană purtând acest titlu . 2. Persoană numită de un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice , administrative și juridice ale unui stat , precum și pe cele ale cetățenilor
CONTENCIÓS , - OÁSĂ , contencioși , - oase , s . n . , adj . 1. S . n . ( În unele state ) Serviciu pe lângă o instituție publică sau o întreprindere particulară , însărcinat cu apărarea drepturilor și intereselor instituției respective la încheierea de acte juridice sau în fața organelor de jurisdicție . 2. Adj . ( În sintagma ) Procedură contencioasă = procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de
CONTRÁCT , contracte , s . n . Acord încheiat , ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane ( fizice sau juridice ) , pentru crearea , modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele ; act , înscris ce consemnează acest acord ;
CONTRACTÁNT , - Ă , contractanți , - te , s . m și f . , adj . ( Persoană fizică sau juridică ) care încheie un contract , care se angajează prin contract față de
CONTRACTUALÍSM s . n . Doctrină socială , politică și juridică , apărută în secolul al XVII - lea , fundată pe principiul contractului social ; teoria contractualistă . [ Pr . : - tu - a - ] - Contractual + suf . -
CONTRIBUÁBIL , - Ă , contribuabili , - e , s . m . și f . Persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească impozit ; birnic . [ Pr . : - bu -
... 2. ( Peior . ) Imitație servilă și fără valoare , făcută uneori prin mijloace nepermise . 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic
CORÁN s . n . Carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia , precum și diferite precepte religioase , etice și juridice , legende și