Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLĂCĂI
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 30 pentru FLĂCĂI.
... OTFÉL , otfeli , s . m . ( Reg . ) Flăcău
... PLUGÁR , plugari , s . m . 1. Muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului ; agricultor ; p . gener . țăran . 2. ( Reg . ) Flăcău
PLUGUȘÓR , plugușoare , s . n . 1. Diminutiv al lui plug ; pluguleț , pluguț . 2. Plug ( 1 ) împodobit cu hârtie colorată , cu flori etc . , cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou , recitând colinde , sunând din clopoței , pocnind din bici etc . ; p . ext . datina uratului de Anul nou în folclorul românesc , precum și versurile care se rostesc cu această ocazie ; pluguleț , plug ( 5 ) . - Plug + suf . -
PRÍMĂ^2 , prime , s . f . ( Reg . ) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor , pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc . PRÍMĂ^1 , prime , s . f . 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse ; premiu ( acordat în sistemul de salarizare ) . 2. ( Muz . ) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei
VASÍLCĂ , vasilci , s . f . Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici , purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou ; p . ext . numele colindului care se cântă cu acest
VICLEÍM , vicleimuri , s . n . Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos , jucată la țară , în perioada Crăciunului , de către flăcăi
... VOINÍC , - Ă , voinici , - ce s . m . , adj . I. S . m . 1. Tânăr bine făcut , chipeș , curajos , viteaz , îndrăzneț . 2. Flăcău
... vornicei , s . m . 1. Slujbaș subaltern al vornicului ( 1 ) , însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate . 2. ( Înv . ) Vornic ( 2 ) . 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă ; vornic ( 3 ) . - Vornic ...
VÚLPE , vulpi , s . f . I. 1. Mamifer carnivor sălbatic , de mărimea unui câine , cu blana roșcată , cu coada lungă și stufoasă , cu urechile ascuțite și cu botul îngust ; vulpoaică ( Vulpes vulpes ) . 2. Fig . Persoană vicleană , șireată . II. 1. ( Reg . ) Dar în bani sau în vin pe care , după datina de la nunți , mirele , dacă este din alt sat , este obligat să - l dea flăcăilor din satul miresei . 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung , cu boabele rare , dulci , de culoare roșiatică . 3. Ferestruică în acoperișul caselor țărănești , prin care iese fumul din pod . 4. Compuse : ( Iht . ) vulpe - de - mare = vatos ; ( Zool . ) vulpea - deșertului = fenec . [ Var . : húlpe s .
ZGĂRDÚȚĂ , zgărduțe , s . f . ( reg . ) Panglică ( cu mărgele ) care împodobește masca flăcăilor când joacă țurca ^1 de Anul Nou . - Zgardă + suf . -