Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FILOZOFIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 43 pentru FILOZOFIE.
... IDEALÍSM s . n . 1. Orientare în filozofie , opusă materialismului , care consideră spiritul , conștiința , gândirea ca factor primordial , iar materia , natura , existența ca factor secund , derivat . 2. ( Rar ) Caracterul omului idealist ( 2 ) . [ Pr ...
LÓGOS , logosuri , s . n . 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică , rațiunea cosmică sau destinul , o ipostază a divinității , cuvântul divin . 2. ( Ir . și fam . ) Cuvântare ,
... MATERIALÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim , iar conștiința factorul derivat ; spec . filozofie
MATÉRIE , materii , s . f . 1. ( În filozofia materialistă ) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există ; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta ; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități . 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte ; obiect , corp , element considerat din punctul de vedere al compoziției sale . 3. Domeniu de cunoaștere , de cercetare etc . ; problemă , chestiune . 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu ( în
METAFÍZIC , - Ă , metafizici , - ce , s . f . , s . m . , adj . 1. S . f . Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută , studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre , care depășesc cadrul experienței . 2. S . m . ( Înv . ) Metafizician . 3. Adj . Care aparține metafizicii ( 1 ) , privitor la metafizică ; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre , depășind cadrul realității ; conform cu principiile metafizicii (
METODOLOGÍE s . f . 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere . 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într - o știință . 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate ; metoda cea mai generală de cunoaștere . 4. Metodă (
MONÁDĂ , monade , s . f . 1. Termen ( folosit în filozofia lui Leibniz ) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea . 2. Organism inferior , microscopic , unicelular , care face trecerea de la plante la animalele cele mai
NEOKANTIANÍSM s . n . Curent filozofic de la sfârșitul sec . XIX , care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor . [ Pr . : ne - o - kan - ti - a - ] - Neo - + kantianism ( după fr . néo -
NEOPLATONÍSM s . n . Doctrină filozofică din sec . III - VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon , încercând s - o concilieze cu concepțiile mistice - religioase din Orient . [ Pr . : ne -
NIRVÁNA s . f . art . ( În religia budistă , în filozofia indiană etc . ) Stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții , de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină , cu ajutorul contemplației și al
NOMINALÍSM s . n . Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale au existență reală , în timp ce noțiunile generale sunt simple cuvinte , nume ale acestor