Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EMISFERA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 38 pentru EMISFERA.
NADÍR s . n . ( Astronom . ) Punct de pe bolta cerească , opus zenitului , situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească
PĂR ^2 , peri , s . m . 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică , cornoasă , care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale ; spec . fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau ( cu sens colectiv ) totalitatea acestor fire , care acoperă capul omului . 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală ; p . ext . țesătură din aceste fibre . 3. P . anal . Fiecare dintre filamentele ( fine ) , de origine epidermică , existente pe anumite organe ale unor plante . 4. Arc în formă de spirală la ceas . 5. Compuse : părul - feței = plantă criptogamă înrudită cu feriga , întrebuințată ca plantă medicinală și ornamentală ( Adianthum capillus - Veneris ) ; părul - Maicii - Domnului = plantă erbacee cu frunze mate , crestate adânc ( Asplenium adianthum nigrum ) ; părul - porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe ( Equisetum telmateja ) . 6. Compus : ( Astron . ) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală . PĂR ^1 , peri , s . m . Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală , cu frunze ovale , cu flori mari , albe sau roz , cultivat pentru fructele lui comestibile ( Pirus
PÉȘTE , pești , s . m . 1. ( La pl . ) Clasă de animale vertebrate acvatice , cu corpul de obicei alungit , cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase , cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială ; ( și la sg . ; adesea colectiv ) animal care face parte din această clasă . 2. Carne de pește ( 1 ) , folosită ca aliment ; mâncare preparată din astfel de carne . 3. ( La pl . art . ) Numele unei constelații din emisfera boreală . 4. Fig . ( Calc după fr . poisson ) Bărbat întreținut de o
PEGÁS , pegași , s . m . 1. Cal năzdrăvan cu aripi , din mitologia greacă ; fig . inspirație poetică . 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian , cu înotătoarele în formă de aripi , asemănătoare cu cele ale liliacului ( Pegasus draco ) . 3. Numele unei constelații din emisfera boreală . [ Acc . și :
PLANIGLÓB , planigloburi , s . n . Hartă a globului terestru în care cele două emisfere sunt reprezentate pe o suprafață plană ; planisferă , mapamond . - Plan + glob ( după fr . planisph�
PLANISFÉRĂ , planisfere , s . f . Hartă a globului terestru în care cele două emisfere sunt reprezentate pe o suprafață plană ; planiglob ,
PRÍMĂVARĂ , primăveri , s . f . Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara , cuprinzând ( în emisfera noastră ) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21
SCOÁRȚĂ , scoarțe , s . f . 1. Înveliș extern ( gros și tare ) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase ; coajă . 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc , cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală ; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă . 3. ( Anat . ; în sintagma ) Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale , formată din substanță nervoasă cenușie . 4. Copertă rigidă a unei cărți , a unui registru etc . 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe . 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din
SCORPIÓN , scorpioni , s . m . 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase , care se deschid în vârful unui ac ; scorpie ( 1 ) . 2. ( Art . ) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică ; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului ; Scorpie ( 2 ) . [ Pr . : - pi -
SUD s . n . 1. Punct cardinal opus nordului , aflat în direcția în care se îndreaptă Soarele la amiază în emisfera nordică ; miazăzi , amiază . 2. Parte a globului pământesc , a unui continent , a unei țări etc . , așezată spre sud (
SURUGÍU , surugii , s . m . 1. Vizitiu care conducea ( călare pe unul dintre cai ) diligențele , poștalioanele sau trăsurile boierești . 2. ( Pop . ; art . ) Numele unei constelații din emisfera