Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREAPTĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 762 pentru DREAPTĂ.

CÂȘTIGĂTOR

... o superioritate asupra alteia într - o întrecere ( în muncă , în sport etc . ) . 2. Adj . Care asigură câștigul , care dă dreptul la câștig sau dovedește acest drept

 

CĂRBUNE

... până la neagră , friabilă , formată prin îmbogățirea în carbon ( în lipsa oxigenului din aer ) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie . 2. Material combustibil de culoare neagră , ușor și sfărâmicios , rezultat din arderea incompletă a ...

 

CENS

CENS s . n . 1. ( În Roma antică ) Recensământ al cetățenilor și al averii lor . Efectuat din cinci în cinci ani , pentru a servi ca bază în recrutare , la fixarea impozitelor , la exercitarea drepturilor politice etc . 2. ( În societatea feudală ) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului . 3. ( În unele țări ) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de

 

CESIONA

... CESIONÁ , cesionez , vb . I . Tranz . A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune ; a renunța de bunăvoie la un drept

 

CONFUNDA

... CONFUNDÁ , confúnd , vb . I . 1. Tranz . A lua o persoană drept alta sau un lucru drept

 

CONOID

CONOÍD , - Ă , conoizi , - de , adj . , s . n . ( Mat . ) 1. Adj . Conoidal . 2. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă

 

COPYRIGHT

... COPYRIGHT s . n . Drept rezervat numai autorului sau editorului de a reproduce și de a vinde operele literare , artistice și științifice în alte țări ; drepturi ...

 

CREANȚĂ

... f . Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea , să facă sau să nu facă ceva ; ( concr . ) act care stabilește acest drept

 

DECĂDEA

... rea , a fi în declin ; a regresa . 2. ( În expr . ) A decădea din drepturi = a pierde un drept

 

DIRECȚIE

DIRÉCȚIE , direcții , s . f . I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe , a unui obiect , a unei acțiuni , a unui fenomen , a unei mișcări ; sens în care se desfășoară ceva . 2. ( Mat . ) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată . II. 1. Acțiunea de a conduce , de a dirija ( o instituție , o întreprindere etc , ) ; conducere . 2. Post , funcție de director ^2 ; p . ext . durata acestei funcții . 3. Organ de conducere a unei întreprinderi , instituții , organizații etc . 4. Biroul directorului ^2 . III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul ( automobil , tractor

 

DREPTACI

... DREPTÁCI , - CE , dreptaci , - ce , s . m . și f . Persoană predispusă din naștere să scrie , să lucreze etc . numai cu dreapta . - Drept

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>