Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIMENSIUNE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 300 pentru DIMENSIUNE.
ȘÁRJĂ , șarje , s . f . I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic , constituită din straturi alternative de minereu , fondant și combustibil . II. 1. Atac violent , în goana cailor , al cavaleriei asupra inamicului , cu sabia sau cu lancea . 2. ( Sport ) Atac impetuos asupra adversarului . III. 1. Creație literară , în general de dimensiuni reduse , care prezintă trăsăturile negative , ridicule ale unei situații sau ale unui personaj într - o formă îngroșată , exagerată , caricaturală . 2. ( Teatru ) Interpretare voit exagerată , prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj , folosită de obicei în comedia
ȘÉPING , șepinguri , s . n . Mașină de rabotat la care mișcarea principală ( cea a sculei așchietoare ) este efectuată pe o direcție perpendiculară pe dimensiunea mai mare a
ȘLÍRE , șliri , s . f . Îngrămădire de minerale , de dimensiuni variabile , în masivele eruptive , care apare în timpul procesului de cristalizare magmatică . - Et .
ȘTIOB , știoburi , s . n . ( Reg . ) Vas de lemn ( de diferite forme și dimensiuni ) în care se varsă
AJUSTÁJ s . n . ( Tehn . ) Relație între dimensiunile a două piese care se asamblează prin
ALEURÍT s . n . Rocă sedimentară detritică , neconsolidată , formată din fragmente de minerale și de roci cu dimensiunile foarte
AMBARCÁȚIE , ambarcații , s . f . Vas plutitor de dimensiuni mici , cu vâsle , cu vele sau cu motor . [ Var . : ambarcațiúne s .
ANIZOCITÓZĂ s . f . Tulburare care apare în anemiile grave , caracterizată prin inegalitatea în dimensiuni a globulelor
ANTRÉU , antreuri , s . n . Prima încăpere ( de dimensiuni mici ) a unei locuințe , în care se intră venind de afară ; vestibul . [ Var . : antrét s .
ARMÓNICĂ , armonici , s . f . Acordeon de dimensiuni mai reduse , acționat prin intermediul butoanelor ; ( reg . ) armonie ^
AUGMENTATÍV , - Ă , augmentativi , - e , adj . , s . n . 1. ( Afix ) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază . 2. ( Cuvânt ) care este format cu un augmentativ (