Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DĂRÂMA

 Rezultatele 21 - 28 din aproximativ 28 pentru DĂRÂMA.

PRĂBUȘIT

PRĂBUȘÍT , - Ă , prăbușiți , - te , adj . 1. Căzut sau culcat ( brusc și cu zgomot ) la pământ ; năruit ; surpat ,

 

PRĂPĂDIT

PRĂPĂDÍT , - Ă , prăpădiți , - te , adj . ( Despre obiecte , clădiri , bunuri etc . ) Care se află într - o stare mizerabilă , care este stricat , deteriorat , dărâmat , sărăcăcios ; ( despre ființe ) cu forțele fizice ( sau morale ) epuizate ; vlăguit , extenuat , sfârșit . V.

 

PRĂVĂLI

... putere , a se porni cu violență . 3. Tranz . și refl . A ( se ) surpa , a ( se ) nărui , a ( se ) dărâma

 

RUINĂ

RUÍNĂ , ruine , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Ceea ce a rămas dintr - o construcție veche , dărâmată ; dărâmătură . 2. ( Rar ) Faptul de a ( se ) ruina . 3. Fig . Pierderea averii sau a sănătății ; distrugere ;

 

SĂPA

... și alte elemente ale naturii ) A roade , a mânca , a măcina ( surpând ) ; a ruina , a dărâma

 

STRICA

... în rău ; a corupe . 7. Tranz . A face ceva greșit , cum nu trebuie . 8. Tranz . și refl . A ( se ) dărâma , a ( se ) nărui , a ( se ) distruge ( o construcție , o așezare etc . omenească ) . 9. Refl . și tranz . A rupe sau ...

 

STRICAT

STRICÁT^2 , - Ă , stricați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte , unelte , mecanisme ) Care nu mai poate fi folosit , fiind defect , deteriorat . 2. ( Despre materii organice , îndeosebi despre alimente ) Alterat , descompus ; ( despre aer ) greu respirabil , încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 3. ( Despre înjghebări , construcții ) Dărâmat , surpat , năruit . 4. ( Pop . ; despre oameni și părți ale corpului lor ) Bolnav , vătămat ; p . ext . becisnic . 5. ( Despre relații de prietenie , de dragoste etc . ) Desfăcut , rupt . 6. ( Despre oameni ) Certat , mâniat , supărat ( cu cineva ) . 7. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Decăzut moralicește ; corupt , desfrânat , depravat . - STRICÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) strica . - V.

 

SURPA

... vb . I . 1. Refl . ( Despre maluri , povârnișuri etc . ; la pers . 3 ) A se prăbuși prin măcinare ; ( despre ziduri , clădiri ) a se dărâma , a se prăvăli , a se nărui . 2. Tranz . Fig . A răsturna pe cineva dintr - o situație privilegiată ; a ...

 

<<< Anterioarele