Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVIINȚĂ
Rezultatele 21 - 26 din aproximativ 26 pentru CUVIINȚĂ.
... NERUȘINÁT , - Ă , nerușinați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care este lipsit de rușine , de bună - cuviință
... NESIMȚÍT^2 , - Ă , nesimțiți , - te , adj . 1. Care este lipsit de bun - simț , de bună creștere , de cuviință , de delicatețe . 2. Care nu este simțit , perceput ; care scapă simțurilor sau trece neobservat ; p . ext . insesizabil , imperceptibil . NESIMȚÍT^1 s . n . Pe nesimțite ( în ...
... POLITÉȚE , politeți , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine , comportare conformă cu buna - cuviință , amabilă , politicoasă ; amabilitate . 2. ( Fam . ; la pl . ) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea ( 1 ) ( exagerată a ) cuiva față de cineva . [ Pl . și : ( 2 ...
... în jurul lui , fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale . 4. ( Înv . și pop . ; și în sintagma simțire de sine ) Bun - simț , bună - cuviință
... SMERÉNIE s . f . Atitudine umilă , supusă , respectuoasă ; comportare modestă , plină de bună - cuviință
... URBANITÁTE s . f . ( Rar ) Atitudine , comportare plină de politețe , de bună - cuviință