Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COPIL

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 169 pentru COPIL.

LEGITIMA

... legitimez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) stabili identitatea pe baza unui document legal . 2. Tranz . A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil

 

MAMĂ

MÁMĂ , mame , s . f . 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei , nume pe care i - l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa ; maică , muică , mamaie , mamacă , neneacă . 2. ( La voc . ) Termen ( afectuos ) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau , p . ext . unei persoane mai tinere . Florico , mamă , să ne scrii ! . 3. ( În sintagmele ) Mamă mare ( sau , pop . , bătrână , bună ) = bunică . Mamă soacră = soacră . 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu ( sau despre ) o femeie ( în vârstă ) . 5. Compus : mama ( sau muma ) - pădurii ( sau pădurilor ) = a ) Personaj din mitologia populară , închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea , care umblă prin păduri , cântând sau bocind , ademenind copii sau chiar mâncând oameni ; b ) plantă erbacee , parazită , cu tulpina fără frunze , acoperită cu solzi și cu flori purpurii ( Latharea squamaria ) . 6. Fig . Izvor , cauză . [ Var . : ( reg . ) múmă s .

 

NAȘTE

... NÁȘTE , nasc , vb . III . 1. Tranz . A aduce pe lume un copil , a da viață unui copil . 2. Refl . A căpăta viață , a veni pe lume , a începe să trăiască . 3. Tranz . Fig . A crea ...

 

PUȘTI

... PUȘTI , puști , s . m . ( Fam . ) Băiat tânăr , băiețaș , copil ; copil

 

PUERIL

... PUERÍL , - Ă , puerili , - e , adj . Caracteristic copilului sau copilăriei , de copil

 

PURADEL

... PURADÉL , puradei , s . m . ( Fam . ) Copil de țigan ; p . gener . copil

 

SOPRAN

... SOPRÁN , - Ă , soprani , - e , subst . 1. S . n . Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești ( de femeie sau de copil ) . 2. S . m . și f . Femeie sau copil

 

SPETEAZĂ

SPETEÁZĂ , speteze , s . f . 1. Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , de care își reazămă spatele cel care șade ; spătar ^1 , rezemătoare . 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect : a ) fiecare dintre aripile morii de vânt ; b ) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă ; c ) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car ; d ) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului ; e ) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături ; f ) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut ; g ) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie ; h ) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele . - Spată + suf . -

 

STRĂNEPOT

... STRĂNEPÓT , - OÁTĂ , strănepoți , - oate , subst . 1. S . m . și f . Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică , considerat în raport cu străbunii ( 2 ) lui ; copil

 

ÎNFĂȘA

... ÎNFĂȘÁ , înf ? ș , vb . I . Tranz . A înfășura un copil în scutece ( și în feși ) ; p . ext . a înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură , un bandaj sau ...

 

ÎNFIA

... ÎNFIÁ , înfiez , vb . I . Tranz . A adopta ( cu forme legale ) un copil

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>