Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CASĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 147 pentru CASĂ.

ACASĂ

... ACÁSĂ adv . În sau spre casa

 

ACEL

ACÉL^2 , ACEÁ , pron . dem . v . acela ^1 . ACÉL^1 , ACEÁ , acei , acele , adj . dem . ( antepus ) ( Arată că ființa , lucrul etc . desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe , în spațiu sau timp , de vorbitor ) Acel om . Acea casă . [ Gen . - dat . sg . : acelui , acelei , gen . - dat . pl . :

 

ACELA

... postpus ) 1. Pron . dem . ( Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor ) Cine e acela ? 2. Adj . dem . ( postpus ) Acel , acea . Omul acela . Casa

 

ACEST

ACÉST , ACEÁSTĂ , acești , aceste , adj . dem . ( antepus ) 1. ( Arată că ființa , lucrul etc . desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape , în spațiu sau timp , de vorbitor ) Acest deal . Această casă . 2. ( În legătură cu substantive care arată momentul , răstimpul , epoca în care se petrece o acțiune ) Care este în curs ; curent , prezent ( sau dintr - un viitor apropiat ) . Anul acesta . [ Gen . - dat . sg . : acestui , acestei , gen . - dat . pl . :

 

ACESTA

... dem . ( postpus ) ( Arată că ființa , lucrul etc . desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape , în spațiu sau timp , de vorbitor ) Dealul acesta . Casa

 

ACIOALĂ

ACIOÁLĂ , acioale , s . f . ( Rar ) Adăpost , locuință , casă . - Aciola ( derivat

 

ALTEȚĂ

ALTÉȚĂ , altețe , s . f . ( Adesea folosit ca formulă de adresare ) Titlu dat principilor și principeselor dintr - o casă domnitoare ; persoană care poartă acest

 

ANUMIT

ANUMÍT , - Ă , anumiți , - te , adj . 1. Care a fost hotărât , precizat . O anumită zi . O anumită casă . 2. Unul , oarecare . Anumiți oameni . - Anume + suf . - it ( după germ .

 

APARTAMENT

APARTAMÉNT , apartamente , s . n . Locuință ( într - o casă mai mare ) compusă din mai multe camere ( și

 

ARHIDUCE

ARHIDÚCE , arhiduci , s . m . Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei ; bărbat care purta acest

 

ARHIDUCESĂ

ARHIDUCÉSĂ , arhiducese , s . f . 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei ; femeie care purta acest titlu . 2. Soție de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>