Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALITATE INFERIOARA
Rezultatele 21 - 28 din aproximativ 28 pentru CALITATE INFERIOARA.
... SUBMEDIÓCRU , - Ă , submediocri , - e , adj . ( Despre lucruri ) De calitate
... TARAMÁ s . f . Icre ( de calitate
... TERÁZ s . n . Varietate de struguri de calitate
... TUȘINĂTÚRĂ , tușinături , s . f . ( Reg . ) Lână scurtă ( de calitate
... subt prep . ] SUB ^1 - Element de compunere care indică poziția inferioară a unui obiect față de altul sau o cantitate , o intensitate , o calitate
MIJLOCÍU , - ÍE , mijlocii , adj . 1. Care se găsește la mijlocul unei linii , al unei suprafețe , al unui spațiu etc . 2. ( Adesea substantivat ) Care este al doilea dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia ; mezin . 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea , calitatea , valoarea etc . ; de mijloc , potrivit , mediu ^2 . 4. ( Sport ; în sintagmele ) Categorie mijlocie ( mare ) ( și substantivat , f . ) = categorie de greutate la box , lupte și haltere , situată între semimijlocie și semigrea . Categorie mijlocie ( mică ) ( și substantivat f . ) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte . - Mijloc + suf . -
MIJLOC , mijlocuri , ( I 2 ) ( II ) mijloace , s . n . I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme ; centru ; loc aflat în interiorul unui spațiu , la oarecare distanță de margine . 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea ( aproximativ ) centrală a obiectului respectiv . 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri ; talie , brâu . 4. ( Înv . ) Mediu ^1 , ambianță . 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni , al unei perioade de timp ; jumătate . 6. ( Înv . și pop . ) Ceea ce are calitatea , valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară . II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop ; ( la pl . ) posibilități ( materiale sau morale ) de care dispune cineva pentru un anumit scop ; p . ext . cale , metodă , procedeu . 2. ( Concr . ; la pl . ) Unelte , utilaj . 3. ( Concr . ) Avere , bani , resurse , fonduri . [ Acc . și :
PÍTIC^1 , pitice , adj . Jocuri pitice ( În sintagma ) = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi , în Grecia antică , în cinstea zeului Apolo . PITÍC^2 , - Ă , pitici , - ce , subst . , adj . 1. S . m . și f . Individ care aparține unor populații din Africa centrală , cu statura mult inferioară celei mijlocii , pigmeu ; persoană a cărei statură este ( foarte ) mică , datorită unor tulburări endocrine , unor carențe alimentare etc . ; p . gener . persoană de statură ( foarte ) mică . 2. S . m . Fig . Om lipsit de calități , de merite , de valoare ; pigmeu . 3. S . f . ( Astron . ; în sintagmele ) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale , caracterizată printr - o densitate mare , luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii , fiind lipsită de surse de energie internă . Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale , caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică . 4. Adj . ( Despre oameni și animale ) De statură foarte mică , scund ,