Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CALITĂȚI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 513 pentru CALITĂȚI.

TELEFONOMETRIE

TELEFONOMETRÍE s . f . Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice , la emisiune și la recepție , prin comparare cu calitățile anumitor instalații de

 

TRANSCENDENȚĂ

TRANSCENDÉNȚĂ s . f . Calitatea de a fi transcendent ( 1 ) ; calitatea gândirii de a elabora concepte

 

VERIFICA

VERIFICÁ , verífic , vb . I . Tranz . 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului , cerințelor , calității sau anumitor date . 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce , măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se

 

ÎMBUNĂTĂȚI

... ceva să devină sau a deveni mai bun , a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate

 

ÎMBUNĂTĂȚIT

... ÎMBUNĂTĂȚÍT , - Ă , îmbunătățiți , - te , adj . Care a devenit mai bun , care a dobândit o calitate

 

ÎMPĂMÂNTENI

ÎMPĂMÂNTENÍ , împământenesc , vb . IV . 1. Tranz . ( În evul mediu , în țările românești ) A acorda cuiva ( printr - un act domnesc ) calitatea și drepturile de

 

ÎNGER

ÎNGER , îngeri , s . m . Ființă spirituală , cu aripi , înzestrată cu calități excepționale ( de bunătate , de frumusețe ) , mediator între credincioși și

 

ÎNNOBILA

ÎNNOBILÁ , înnobilez , vb . I . 1. Tranz . A da unei persoane un titlu de noblețe . 2. Tranz . și refl . ( pas . ) A ( se ) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante ; a ( se ) îmbunătăți proprietățile unor substanțe , unor materiale prin procedee fizice sau chimice . - În + nobil ( după fr . anoblir și

 

ÎNNOBILAT

ÎNNOBILÁT , - Ă , înnobilați , - te , adj . 1. Care a primit un titlu de noblețe ; fig . devenit mai distins , mai rafinat . 2. ( Despre animale sau plante ) Care și - a îmbunătățit

 

ÎNTREGIME

ÎNTREGÍME , întregimi , s . f . Calitatea de a fi întreg ; totalitate ,

 

ÎNZESTRA

ÎNZESTRÁ , înzestrez , vb . I . Tranz . 1. A da zestre unei fete ( când se mărită ) . 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere , o instituție etc . ; a dota . 3. Fig . A dota pe cineva cu calități morale , fizice etc . - În +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>