Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂDEA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 57 pentru CĂDEA.
CĂDÉNIE s . f . ( Înv . ) Cuviință . - Cădea + suf . -
CĂDÍ , cădesc , vb . IV . Intranz . A cădelnița , a
CĂZĂTÓR , - OÁRE , căzători , - oare , adj . Care cade . - Cădea + suf . -
CĂZÚT , căzuți , adj . ( Despre ochi ) Înfundat în cap . - V.
COBORÎ , cobór , vb . IV . 1. Intranz . , refl . și tranz . A ( se ) da jos dintr - un loc ridicat sau dintr - un vehicul . 2. Intranz . Fig . ( Despre întuneric , noapte , ceață etc . ) A se lăsa , a cădea ; a sosi . 3. Intranz . ( Despre coloana de mercur a termometrului , p . ext . despre termometru , temperatură etc . ) A scădea ( indicând răcirea timpului , atenuarea sau dispariția febrei etc . ) . 4. Tranz . A schimba înălțimea glasului , trecând la un registru mai profund ; a vorbi , a cânta cu glas mai puțin intens , mai scăzut . 5. Intranz . și refl . A - și avea originea , a se trage din . . . 6. Refl . Fig . A se înjosi . [ Var . : pogorî
CONCERTÁ , concertez , vb . I . Intranz . 1. A da un concert ( 1 ) . 2. ( Mai ales despre șefi de state , diplomați etc . ) A se consulta , a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun , pentru a lua o atitudine , o măsură ( politică )
CONDESCÍNDE , condescínd , vb . III . Intranz . ( Rar ) A consimți de complezență ; a ceda , a cădea de acord în mod formal ; a
CONVENÍ , convín , vb . IV . Intranz . 1. A corespunde cu dorințele cuiva , a fi pe placul cuiva . 2. A cădea de acord cu cineva ; a se învoi , a se
CUVENÍ , pers . 3 cuvíne , vb . IV. Refl . unipers . 1. A - i reveni cuiva ceva , a avea drept la ceva ; a merita . 2. A fi conform cu cerințele morale ; a se
DECĂDEÁ , decád , vb . II . Intranz . 1. A ajunge într - o stare mai rea , a fi în declin ; a regresa . 2. ( În expr . ) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități . - De ^4 - + cădea ( după fr . déchoir ) . Cf . it . %
DESPRÍNDE , desprínd , vb . III . I. Tranz . 1. A desface un lucru de altul cu care este unit , prins ; a separa . 2. A rupe , a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins , așezat , pus . 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune ; a dejuga , a deshăma . II. Refl . 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins , fixat ; a se detașa . 2. A se desface dintr - un tot , a se separa ; p . ext . a se contura , a se desluși . 3. Fig . A rezulta , a