Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CÂRLIG
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 52 pentru CÂRLIG.
... CLEMPÚȘ , clempușuri , s . n . Bucată de fier în formă de cârlig
CLONC , ( 1 ) interj . , ( 2 ) cloncuri , s . n . 1. Interj . ( De obicei repetat ) Cuvânt care imită strigătul cloștii , ciorii , corbului etc . 2. S . n . Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige . [ Var . : clónca interj . ] -
CÓBILIȚĂ , cobilițe , s . f . Bucată de lemn curbată , cu toarte , cârlige sau crestături la cele două capete , care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților , a cofelor , a coșurilor
... etc . 4. ( Reg . ) Săritură pe care o fac animalele când fug repede . CÓPCĂ^1 , copci , s . f . 1. Sistem format din două piese metalice ( un cârlig și un inel ) , folosit pentru prinderea a două părți ale unei confecții . 2. Agrafă pentru învelitori în construcție . 3. Proeminență în formă de ...
CRAPÁN , crapane , s . n . Dispozitiv pentru prinderea și ridicarea butoaielor sau baloturilor , format din patru lanțuri sau cabluri prinse cu câte un capăt de un inel , iar la capătul liber având cârlige . - Et .
... CROȘÉTĂ , croșete , s . f . 1. Ac lung de metal , de os , de material plastic etc . cu vârful îndoit ca un cârlig , utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat , împletit etc . 2. Unealtă alcătuită dintr - o tijă prevăzută cu o lamă , cu ajutorul căreia se îndepărtează ...
CUIÉR , cuiere , s . n . Suport de lemn sau metal , mobil sau fixat în perete , prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe , de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte . [ Pr . : cu - ier ] - Cui + suf . -
... DECLÍC , declicuri , s . n . Dispozitiv format dintr - o pârghie cu un cârlig
DEVÓN , devoni , s . m . Peștișor artificial de metal prevăzut cu cârlige , care servește ca momeală la prinderea peștilor
GÚTĂ^2 , gute , s . f . Fir subțire din material plastic , de care se leagă cârligul undiței . GÚTĂ^1 s . f . 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații , care se manifestă prin umflături ale articulațiilor , însoțite de dureri violente ; podagră . 2. ( Reg . ) Apoplexie ; paralizie . - ( 1 ) Din fr . goutte , ( 2 ) lat . gutta "
... Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit , prevăzut pe o parte cu o secure , iar pe partea opusă cu un cârlig