Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BROASCA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 37 pentru BROASCA.

CLANȚĂ

CLÁNȚĂ , clanțe , s . f . 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții , care prin apăsare , face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora ; clampă . 2. Fig . ( Peior . și fam . )

 

IARBĂ

IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...

 

LĂCĂTUȘ

LĂCĂTÚȘ , lăcătuși , s . m . Meșteșugar , lucrător care face sau repară lacăte , broaște , chei etc . sau care efectuează operații de ajustare , de asamblare etc . a pieselor

 

MĂTASE

MĂTÁSE , mătăsuri , ( 1 ) s . f . 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat . 2. ( Bot . ; cu sens colectiv ) Fire subțiri , cafenii - gălbui , care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc . 3. Compuse : ( Bot . ) mătasea - broaștei = denumire dată unor alge verzi , filamentoase , care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare ; mătasea - bradului = mătreață - de - arbori . [ Pr . : ( reg . )

 

MĂTREAȚĂ

MĂTREÁȚĂ s . f . I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă , care se desprind de pe pielea capului . II. 1. ( Bot . ) Mătasea - broaștei . 2. ( Reg . ) Plantă erbacee cu tulpina roșie , ramificată și cu flori trandafirii ( Peplis portula ) . 3. Compus : mătreață - de - arbori sau mătreața - brazilor = un fel de lichen care crește mai ales , zpânzurând ca niște firișoare alburii ; mătasea - bradului ( Usnea barbata ) . - Et . nec . Cf .

 

MIORC

MIORC interj . Cuvânt care imită orăcăitul broaștelor sau zgomotul produs de cel care se sufocă . -

 

MIORCĂI

MIORCĂÍ , miorcăiesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre broaște ) A orăcăi . 2. Intranz . și refl . Fig . ( Despre copii ) A ( se ) smiorcăi . [ Prez . ind . și : miórcăi ] - Miorc + suf . -

 

OAC

OAC interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită strigătul broaștelor . [ Var . : oácaca interj . ] -

 

ORĂCĂI

ORĂCĂÍ , pers . 3 or ? căie , vb . IV. Intranz . ( Despre broaște ) A scoate strigătul caracteristic

 

ORĂCĂIT

ORĂCĂÍT , orăcăituri , s . n . Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei ; strigăt caracteristic broaștei ; orăcăială , orăcăire . V.

 

ORAC

ORÁC interj . ( Reg . ; de obicei repetat ) Cuvânt care redă strigătul broaștelor . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>