Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUTOMOBIL

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 56 pentru AUTOMOBIL.

AUTODUBĂ

... AUTODÚBĂ , autodube , s . f . Automobil

 

AUTOECHILIBRARE

... AUTOECHILIBRÁRE , autoechilibrări , s . f . Echilibrare ( la roțile de automobil

 

AUTOMOBILISM

AUTOMOBILÍSM s . n . Sport practicat cu ajutorul automobilului . [ Pr : a -

 

AUTOSANITARĂ

... AUTOSANITÁRĂ , autosanitare , s . f . Automobil

 

AUTOTURISM

... AUTOTURÍSM , autoturisme , s . n . Automobil

 

BENDIX

BENDÍX , bendixuri , s . n . Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului , la automobile , avioane

 

BIBLIOBUZ

... BIBLIOBÚZ , bibliobuze , s . n . Automobil

 

BOT

BOT , boturi , s . n . 1. Partea anterioară a capului unor mamifere , cuprinzând gura ( și nasul ) . 2. Fig . Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect ; vârf ; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică . Botul cizmei . Botul automobilului . Botul locomotivei . - Et .

 

CAUCIUC

CAUCIÚC , cauciucuri , ( 2 ) s . n . 1. Produs industrial , elastic și rezistent , fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obținut pe cale sintetică , utilizat la confecționarea anvelopelor , a benzilor elastice , a tuburilor , etc . 2. Anvelopă ( pneumatică ) care îmbracă roțile automobilelor , biciletelor etc . [ Pr . : ca -

 

CUPEU

... CUPÉU , cupeuri , s . n . 1. Trăsură ( sau , în trecut , automobil ) de lux , închisă , în general cu două locuri , în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei . 2. Compartiment de călători într - un vagon de cale ferată ...

 

CURSĂ

CÚRSĂ^3 , curse , s . f . ( Înv . ) Un fel de pastilă aromatică , importată din Orient , întrebuințată pentru a parfuma încăperile . CÚRSĂ^2 , curse , s . f . 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice ; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins ; capcană . 2. Fig . Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a - l demasca sau pentru a - i face rău ; uneltire , manevră . CÚRSĂ^1 , curse , s . f . 1. Distanță parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar și conform unui orar stabilit . 2. Distanță parcursă de o piesă între punctele extreme într - o mișcare rectilinie alternativă . 3. ( Fam . ) Drum , alergătură . 4. ( Sport ) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanțe , pe un traseu dinainte stabilit , alergând pe jos , călare , cu bicicleta , cu automobilul etc . 5. ( În sintagma ) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>