Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATRIBUȚIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 56 pentru ATRIBUȚIE.
CUMULÁRD , - Ă , cumularzi , - de , s . m . și f . Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții ( remunerate ) în același
DIVÁN , divane , s . n . I. Canapea fără spătar , pe care se poate ședea sau dormi . II. 1. ( În Imperiul Otoman ) Consiliu cu atribuții politice , administrative și juridice , alcătuit din cei mai înalți demnitari ; ( în țările românești ) sfat domnesc . 2. ( Înv . ) Judecată , proces . III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental . [ Pl . și :
DOROBÁNȚ , dorobanți , s . m . ( Înv . ) 1. Soldat din infanterie ( cu plată ) . 2. Jandarm ( cu atribuții speciale ) . [ Var . : darabán , darabánt , dărăbán s .
DREGĂTÓR , dregători , s . m . ( În Țara Românească și în Moldova ) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc , în administrație , justiție , armată ; p . gener . conducător ; înalt funcționar [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătór s . m . ] - Drege + suf . -
DRÚȘCĂ , druște , s . f . ( Reg . ) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia
ÉFOR , efori , s . m . 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii ; epitrop . 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a
FLAMÍN , flamini , s . m . Preot cu atribuții speciale în vechea Romă , care slujea fie 3 zeități principale , fie alte 12 divinități mai
INCOMPATIBILITÁTE s . f . 1. Faptul de a fi incompatibil ; nepotrivire , necompatibilitate . 2. Interzicere ( prevăzută de lege ) de a cumula două funcții , două atribuții care , prin caracterul lor , sunt contradictorii . 3. ( Med . ) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grup sangvin . 4. ( Mat . ) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi
JÚDE , juzi , s . m . 1. ( În vechea organizare a țărilor românești ) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative ; stăpân de rumâni . 2. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie . 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani . 4. ( Înv . ) Judecător ( 1 ) . 5. ( Reg . ; ieșit din uz ) Primar . [ Var . : ( 2 ) júdec , pl . judeci , s .
MAGISTRÁT , magistrați , s . m . 1. ( În Roma antică ) Cetățean ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere . 2. Membru al corpului judiciar ( judecător , procuror ) . 3. ( Înv . ) Membru în conducerea administrativă , judiciară etc . a unui oraș . 4. ( Înv . ) Autoritate publică ( administrativă , judiciară
OFIȚÉR , ofițeri , s . m . I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general ; persoană care poartă unul dintre aceste grade . 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale ; persoană având acest titlu . 3. ( Ieșit din uz ) Grad ( mai mare decât cel de cavaler ) conferit prin anumite decorații ; persoană care a primit acest grad . II. ( Pop . ) Varietate de crap lung și subțire , cu capul mare și osos , cu carnea tare și puțin gustoasă , care trăiește în bălțile din Delta Dunării ( Cyprinus carpio