Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASCUȚI

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 238 pentru ASCUȚI.

NEASCUȚIT

NEASCUȚÍT , - Ă , neascuțiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Care nu este ascuțit ; fără vârf , rotunjit . [ Pr . : ne - as - ] - Ne - +

 

PISC

PISC ^1 interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări , mai ales al puilor de pasăre . - Onomatopee . PISC ^2 , piscuri , s . n . 1. Vârf ascuțit ( și golaș ) de munte sau de deal , dominând o vale sau o depresiune ; piscan . 2. Capătul din față , ascuțit și încovoiat în sus , al unei ambarcații . 3. ( Pop . ) Parte a carului ( sau a saniei ) de care se fixează proțapul . - Et .

 

PLISC

PLISC , pliscuri , s . n . 1. Partea anterioară , lunguiață și cornoasă , a gurii păsărilor ; cioc , clonț . 2. P . anal . Capătul ascuțit sau lunguieț , în formă de cioc , al unui obiect ; vârf . 3. Compus : pliscul - cocorului ( sau - cucoarei ) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ , cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză ( Erodium cicutarium ) . - Et .

 

SCÂRȚÂI

SCÂRȚÂÍ , sc ? rțâi , vb . IV . Intranz . 1. A produce ( prin frecare , deplasare , din cauza greutății etc . ) un zgomot ascuțit , strident , neplăcut . 2. P . anal . A cânta prost , strident , dintr - un instrument muzical cu coarde . 3. ( Despre insecte ) A scoate sunete ascuțite , asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare . 4. Fig . ( Fam . ; despre acțiuni , activități , întreprinderi ) A progresa greu , anevoie ; a nu funcționa cum

 

TOCI

... mai puțin tăios ; a ( se ) roade , a ( se ) uza prin întrebuințare , prin frecare , prin lovire etc . 2. Tranz . A ascuți un obiect la tocilă . 3. Tranz . Fig . A - și însuși mecanic lecțiile , învățându - le pe dinafară ; ( cu sens atenuat ) a insista ...

 

VÂRF

VÂRF , vârfuri , s . n . 1. Partea cea mai de sus ( ascuțită ) a unor obiecte înalte ( case , copaci etc . ) sau a anumitor forme de relief ( deal , munte ) . 2. Capăt , extremitate ( ascuțită ) a unui lucru . Vârful coloanei . 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi , a muchiilor unei piramide etc . 4. Fig . Moment de intensitate maximă a unei

 

ZGÂRIETURĂ

ZGÂRIETÚRĂ , zgârieturi , s . f . Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur ; rană ușoară , urmă lăsată pe piele de unghii , de gheare sau de un corp ascuțit . [ Pr . : - ri - e - ] - Zgâria + suf . -

 

ÎMPONCIȘA

ÎMPONCIȘÁ , împoncișez , vb . I . ( Înv . ) 1. Refl . recipr . A veni în conflict cu cineva sau cu ceva , a fi în dezacord ; a se contrazice . 2. Tranz . A înfige un obiect ascuțit ; a împlânta . - În +

 

ÎMPUNGĂTOR

ÎMPUNGĂTÓR , - OÁRE , împungători , - oare , adj . ( Reg . ) 1. Care împunge , care are vârful ascuțit . 2. ( Despre vite cornute ) Care are năravul de a lovi cu coarnele , care împunge ( 2 ) ; împungaci . - Împung ( prez . ind . al lui împunge ) + suf . -

 

ÎMPUNSĂTURĂ

ÎMPUNSĂTÚRĂ , împunsături , s . f . 1. ( La cusături ) Împungere cu acul ; p . ext . locul unde a pătruns acul ( sau vârful ascuțit al altui obiect ) . 2. Fig . Înțepătură ( 2 ) . - Împuns ( part . lui împunge ) + suf . -

 

ÎNȚEPA

ÎNȚEPÁ , înțép , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) împunge ușor cu un ac , cu un ghimpe , cu o țeapă , cu orice obiect cu vârf ascuțit . 2. Tranz . Fig . A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva ; a ironiza . 3. Tranz . ( Înv . ) A trage în țeapă . - În +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>