Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACUZĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 34 pentru ACUZĂ.

DEFENDOR

DEFENDÓR , defendori , s . m . ( Rar ) Pârât ,

 

FACE

... 3. A zice , a spune ( despre cineva sau cuiva ) că este . . . , a califica ; a învinui , a acuza pe cineva de . . . L - a făcut măgar . V. 1. A săvârși , a făptui , a comite . 2. A ...

 

INACUZABIL

INACUZÁBIL , - Ă , inacuzabili , - e , adj . Care nu poate fi acuzat ;

 

INCHIZIȚIE

INCHIZÍȚIE s . f . Instituție a Bisericii catolice care judeca pe cei acuzați de erezie și pe cei care își manifestau sub orice formă ostilitatea sau nesupunerea față de biserica

 

INCRIMINABIL

INCRIMINÁBIL , - Ă , incriminabili , - e , adj . Care poate fi incriminat ,

 

INCULPA

... INCULPÁ , incúlp , vb . I . Tranz . A învinui , a acuza

 

INFAMA

... INFAMÁ , infamez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A acuza

 

MÂNCA

MÂNCÁ , măn ? nc , vb . I . Tranz . 1. A mesteca un aliment în gură și a - l înghiți ; a folosi în alimentație , a consuma . 2. ( Despre animale și despre păsări sălbatice ) A rupe prada în bucăți , a sfâșia ( și a devora ) . 3. ( Despre insecte ) A pișca , a ciupi . 4. ( Precedat de un pron . pers . la acuz . ; despre corp sau despre părți ale corpului ) A produce o senzație de mâncărime . 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil , a - și înfige dinții într - un lucru necomestibil . 6. Fig . A face să dispară ; a consuma , a nimici , a distruge . 7. Fig . ( Despre nenorociri , stări sufletești etc . ) A face pe cineva să sufere ; a consuma , a chinui . 8. Fig . A face cuiva rău ( pe ascuns ) ; a

 

RECRIMINA

... vb . I . Tranz . ( Livr . ) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii ; a reproșa , a acuza

 

SĂMĂNĂTORISM

... SĂMĂNĂTORÍSM s . n . Curent literar inițiat la începutul secolului XX , în România , de revista " Sămănătorul " , care acuza stările sociale existente , opunând orașului " viciat " de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal , considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale ...

 

SINE

SÍNE pron . refl . ( Forma accentuată de acuz . pers . 3 pentru toate genurile și numerele ; uneori întărit prin " însuși " ) 1. ( Precedat de prep . " pe " sau înv . " pre " , având funcție de complement direct al unui verb reflexiv ) Numai pe sine nu se vede . 2. ( Precedat de prepoziții , are funcție de atribut , de complement indirect sau de complement circumstanțial ) Păstrează totul pentru sine

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>