Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ABSOARBE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 43 pentru ABSOARBE.
FUMIVÓR , - Ă , fumivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care absoarbe fumul . 2. S . n . Dispozitiv folosit pentru alimentarea focarului locomotivei cu aer suplimentar , în vederea îmbunătățirii arderii
GONFLÁNT s . n . Substanță care poate fi absorbită de un material coloidal provocând umflarea
HAUSTÓR , haustori , s . m . Organ vegetal asemănător cu o ventuză , cu ajutorul căruia unele plante parazite își absorb hrana din plantele pe care parazitează . [ Pr . : ha - us - ] - După fr .
HIDROFÍL , - Ă , hidrofili , - e , adj . , HIDROFÍLĂ , hidrofile , adj . f . , s . f . 1. Adj . Care absoarbe apa în mare cantitate ; care se îmbibă ușor cu apă ; care are afinitate pentru apă , avid de apă . 2. Adj . f . , s . f . ( Bot . ) ( Plantă ) la care florile se polenizează în apă sau la suprafața apei ;
... HIGROSCÓPIC , - Ă , higroscopici , - ce , adj . Care are calitatea de a absorbi
IMPEDÁNȚĂ s . f . Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de
... INHALÁ , inhalez , vb . I . Tranz . A absorbi
OCUPÁT , - Ă , ocupați , - te , adj . 1. ( Despre un teritoriu ; un oraș etc . ) Cucerit de o armată străină ; stăpânit de o putere străină ; 2. ( Despre bunuri mobile sau imobile ) Stăpânit , deținut ( temporar ) de cineva ; pe ( sau în ) care stă cineva . 3. ( Despre persoane ) Care are mult de lucru , cu multe treburi ; preocupat , absorbit ;
OLEOFÍL , - Ă , oleofili , - e , adj . ( Chim . ) Care absoarbe ulei . [ Pr . : - le -
PIÉRDE , pierd , vb . III . I. 1. Tranz . A nu mai ști unde se află , unde a pus , unde a rătăcit ( un bun material ) . 2. Tranz . A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul , locul etc . căutat ; a greși direcția . 3. Refl . Fig . A se lăsa absorbit de ceva , a se cufunda în . . . 4. Refl . Fig . A fi cuprins , copleșit de un sentiment , de o emoție ; a nu mai ști ce să facă . II. Tranz . 1. A fi deposedat de . . . , a rămâne fără . . . , a nu mai avea ; spec . a irosi , a risipi . 2. ( Pop . ; despre femei ) A avorta . 3. A fi lipsit ( pentru totdeauna ) de o ființă dragă ; a rupe relațiile ( de prietenie ) cu cineva , a fi părăsit . 4. A fi învins într - un război , într - o întrecere ; a nu câștiga un proces etc . 5. A sosi prea târziu , a nu ajunge sau a nu face ceva la timp . ...
PIERDÚT , - Ă , pierduți , - te adj . 1. ( Despre obiecte , bunuri ) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului , care nu mai este la locul lui obișnuit , despre care nu se știe unde se află . 2. ( Despre oameni ) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă ; rătăcit . 3. Care abia se vede dintre alte obiecte , care nu apare clar din cauza depărtării ; șters , estompat . 4. Absorbit de o activitate , de o problemă ; copleșit de gânduri sau de sentimente , stăpânit de o emoție puternică ; p . ext . desperat . 5. ( Despre oameni ) Aflat într - o situație foarte grea , în primejdie de moarte , expus distrugerii ( fizice sau morale ) . 6. ( Despre un interval de timp ) Care a trecut pentru cineva în zadar , care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin