Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru A(CEL)
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 1012 pentru A(CEL).
... ĂL , A , ăi , ale , adj . dem . ( Pop . și fam . ) Cel
ȘARNIÉRĂ , șarniere , s . f . 1. Balama , țâțână . 2. Dispozitiv format din două piese care , așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane , permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem . 3. ( Geol . ) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale . 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat . 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume . [ Pr . : - ni -
... Persoană care conduce o organizație , o instituție etc . ; conducător . 2. ( În sintagma ) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic , intermediar între cel de asistent și cel
... ÁMBITUS subst . Întindere a unei melodii , de la sunetul ei cel mai grav până la cel
AUTODAFÉ , autodafeuri , s . n . 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită . 2. Ardere pe rug la care erau condamnați , în timpul inchiziției , cei socotiți eretici ; p . ext . acțiune care duce la distrugerea prin foc . [ Pr . : a -
... BAS , ( 1 ) s . n . , ( 2 ) bași , s . m . , ( 3 ) basuri , s . n . 1. S . n . sg . Registrul cel mai jos al vocii bărbătești ; sunetul cel mai grav al unui acord muzical . 2. S . m . Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru ; basist . 3. S . n . Instrument ...
... BENJAMÍN s . m . ( Rar ) Cel mai mic copil al unei familii ; cel
CÂRMÍ , cârmesc , vb . IV . Intranz . 1. A manevra cârma unei ambarcații , a unei nave , schimbând direcția de mers ; p . gener . a o coti , a o lua în altă parte . 2. Fig . ( Rar ) A se abate de la cele spuse , de la cele
... CONTRABÁS , contrabasuri , ( 1 ) s . n . , contrabași ( 2 ) s . m . 1. S . n . Cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș , având registrul cel
CRÉIER , creieri , s . m . 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale , organ al gândirii și al conștiinței la om , situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral , creierul mic și emisferele cerebrale . 2. Fig . Minte , inteligență , judecată . 3. ( În expr . ) Creierii ( sau creierul ) munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților . [ Var . : ( înv . ) críer s .
... f . 1. Partea cea mai de sus , prelungită orizontal , a unui munte sau a unui deal ; vârf , culmiș . 2. Fig . Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge ; apogeu . 3. ( Pop . ) Prăjină lungă în casele țărănești , fixată orizontal de grinzi , de care se atârnă haine , obiecte ...