Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚĂRAN
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 84 pentru ȚĂRAN.
BOIERÉSC , - EÁSCĂ , boierești , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține boierilor , privitor la boieri . 2. S . n . Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ . - Boier + suf . -
BRÂU , brâie , ( I ) ( II ) brâuri s . n . I. 1. Cingătoare lată de lână , de piele , de mătase etc . pe care o poartă țăranii . 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul ( II ) ; mijloc . 3. Ornament care înconjură ușile , ferestrele , fațadele etc . unei case . 4. Șir , lanț ( muntos , deluros etc . ) . II. ( Cor . ) Brâuleț ( 2 ) . [ Var . : ( pop . ) brână s .
BÚNDĂ , bunde , s . f . 1. Haină lungă și largă de postav , îmblănită , purtată de bărbați ; burcă ^1 ; ( reg . ) blană mare făcută din piei de oaie , întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă . 2. ( Reg . ) Pieptar (
... CHIABÚR , - Ă , chiaburi , - e , s . m . , adj . ( Țăran
CHIMÍR , chimire , s . n . Brâu lat de piele , adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare , pe care îl poartă țăranii ;
... CLĂCÁȘ , clăcași , s . m . 1. Țăran
CÓNTĂȘ , contășe , s . n . 1. Haină luxoasă , lungă , purtată în trecut de boieri . 2. ( Reg . ) Haină bărbătească , de obicei îmblănită ( scurtă până la brâu ) , pe care o poartă țăranii , prin Bucovina și prin Moldova . [ Var . : cóntoș , cóntuș s .
... CONTADÍN , - Ă , contadini , - e , s . m . și f . ( Italienism înv . ) Țăran
CORVOÁDĂ , corvezi , s . f . 1. Muncă gratuită pe care țăranii erau constrânși s - o presteze în folosul moșierilor sau al statului . 2. Fig . Obligație neplăcută , muncă silită . [ Var . : corvádă s .
CURÚȚI s . m . pl . 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514 . 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta
DECIMÁ^2 , decimez , vb . I . Tranz . 1. ( În Roma antică și evul mediu ) A pedepsi o unitate militară , executând pe fiecare al zecelea soldat . 2. ( Despre războaie , epidemii etc . ) A omorî oameni în număr mare . DÉCIMA^1 s . f . ( În evul mediu , în Transilvania ) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi , iobagi , târgoveți și micii nobili . - Cuv .