Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘIRET
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 52 pentru ȘIRET.
... GĂITÁN , găitane , s . n . 1. Fir de metal sau șiret ( împletit ori răsucit ) de lână , mătase etc . , cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte . 2. ( înv . ) împletitură făcută din găitane ( 1 ) , care înlocuia platoșa ...
... țările de limbă engleză și egală cu circa patru litri . 2. ( Rar ) Sticlă mai mare în care se păstrează băuturi . GALÓN^1 , galoane , s . n . Șiret , panglică etc . de lână sau de fire ori bandă de metal prinsă pe epoleții sau pe mânecile unei uniforme pentru a indica gradul ...
... de unele plante sau obținută pe cale sintetică , având proprietatea de a se întări în contact cu aerul , folosită în industrie . 2. ( Pop . ) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă ( 1 ) ; elastic . 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe ...
... HĂMIȘLÍU , - ÍE , hămișlii , adj . ( Reg . ) Viclean , șiret
... HÁMIȘ , - Ă , hamiși , - e , adj . ( Reg . ) Șiret
... HOȚ , HOÁȚĂ , hoți , hoațe , s . m . și f . 1. Persoană care fură . 2. ( Fam . ) Om ștrengar , șiret
... INSIDIÓS , - OÁSĂ , insidioși , - oase , adj . Care caută să înșele ; viclean , perfid , șiret
... ISCHIUZÁR , - Ă , ischiuzari , - e , adj . , s . m . și f . ( Înv . ) ( Om ) dibaci , șiret
IÚȘCĂ^2 , iuști , s . f . ( Reg . ) Bici ; p . ext . Lovitură dată cu biciul . IÚȘCĂ^1 s . f . Iușcă de femeie ( Rar ; în expr . ) = femeie șireată și plină de
... etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a ...
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...