Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPĂRTA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 124 pentru ÎNDEPĂRTA.

ABDUCTOR

ABDUCTÓR , abductori , adj . Mușchi abductor ( În sintagma ) = mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de

 

ACOLO

ACÓLO adv . În acel loc ( relativ ) îndepărtat ( de cel care vorbește ) ; în alt

 

ANHIDRU

ANHÍDRU , - Ă , anhidri , - e , adj . ( Despre unele săruri ) Din care a fost îndepărtată apa ; lipsit de

 

ANTIC

ANTÍC , - Ă , antici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci . 2. În genul creațiilor din antichitate . Stil antic . II. S . m . și f . Persoană aparținând popoarelor din antichitate . III. S . f . ( Înv . ) Obiect de artă din antichitate . [ Acc . și :

 

ARHAIC

ARHÁIC , - Ă , arhaici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut . 2. S . n . Cea mai veche eră

 

ARICI

ARICÍ^2 , pers . 3 aricește , vb . IV. Refl . A se îmbolnăvi de ariceală . ARÍCI^1 , arici , s . m . 1. Animal mamifer insectivor , cu botul ascuțit și corpul gros , acoperit cu țepi ( Erinaceus europaeus ) . 2. Instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale . 3 ( Mil . ) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei , alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse

 

ARUNCA

... i o mișcare violentă ; a azvârli . 2. Tranz . a împrăștia sămânța pentru a semăna . 3. Tranz . A îndepărta ceva rău , nefolositor ; a lepăda . 4. Tranz . A răspândi lumină , umbră etc . 5. Tranz . Fig . A face ca cineva ...

 

ARUNCAT

ARUNCÁT , - Ă , aruncați , - te , adj . 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare , prinrt - o mișcare violentă . 2. Care a fost îndepărtat , lepădat ca

 

ATAVISM

ATAVÍSM s . n . Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități ( fizice sau psihice ) proprii ascendenților

 

CĂMĂȘUIALĂ

CĂMĂȘUIÁLĂ , cămășuieli , s . f . 1. Acțiunea de a cămășui ; cămășuire . 2. Pojghiță , înveliș care acoperă unele materii , obiecte sau piese . 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat , care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere . [ Pr . : - șu - ia - ] - Cămășui + suf . -

 

CĂRNOSI

... CĂRNOSÍ , cărnosesc , vb . IV . Tranz . A îndepărta

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>