Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCREDINȚA
Rezultatele 21 - 27 din aproximativ 27 pentru ÎNCREDINȚA.
REVOCABILITÁTE s . f . 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredințat unei persoane de către cei ce au ales - o . 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase , anulate , de către cei ce le - au
SÍGUR , - Ă , siguri , - e , ( I ) adj . , ( II ) adv . I. Adj . 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni ; neîndoielnic . 2. Convins , încredințat . 3. Care este demn de încredere , pe care te poți bizui . 4. Care nu dă greș ; precis ; fără defect . Judecată sigură . II. Adv . 1. Da . 2. În mod precis ,
SITUÁȚIE , situații , s . f . 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condițiile existenței unei ființe , a unei colectivități , a unei activități ; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva . Expr . A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei misiuni încredințate . A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul , pentru a - ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa . A fi stăpân ( sau călare ) pe situație = a domina o situație în împrejurări critice , a fi sigur de ceva , a ști să se descurce ( într - o situație dificilă ) . 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activități economice sau financiare dintr - un domeniu ( comparativ cu sarcinile planificate ) ; raport ; inventar . 3. ( Rar ) Așezare , poziție a unui teren , a unei localități etc . [ Pr . : - tu - a - . - Var . : ( înv . ) situațiúne s .
SOLÍE , solii , s . f . 1. Misiune , însărcinare încredințată unui sol ^2 . 2. ( Concr . ) Veste , mesaj ( adus de un sol ^2 ) . 3. ( Concr . ) Grup de persoane trimise ca soli ^2 ; delegație . - sol ^2 + suf . -
TRIMÍS^2 , trimiși , s . m . Persoană căreia i s - a încredințat o misiune oficială ; delegat , mesager . V. trimite . TRIMÍS^1 s . n . ( Rar ) Trimitere . - V.
VERIFICÁ , verífic , vb . I . Tranz . 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului , cerințelor , calității sau anumitor date . 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce , măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se
VÓCE , voci , s . f . 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate ; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane ; glas . 2. Însușire , aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură . 3. Linie melodică încredințată fiecărui instrument dintr - o