Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCLINA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 106 pentru ÎNCLINA.

CASIU

CASÍU , casiuri , s . n . Șanț sau rigolă pietruită ori pavată , largă , care servește la scurgerea apei de ploaie pe o suprafață înclinată de teren ( traversând o

 

CATENARĂ

CATENÁRĂ , catenare , adj . f . Suspensie catenară ( În sintagma ) = sistem de susținere a firului aerian de contact pentru tracțiunea electrică , prin care acesta este suspendat de un cablu purtător prin intermediul unor fire verticale sau

 

CHEPENG

CHEPÉNG , chepenguri , s . n . 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat , cu care se închide intrarea într - o pivniță , într - o magazie de navă etc . 2. ( Rar ) Oblon la o fereastră , la un galantar sau la o ușă de prăvălie , care se poate ridica și lăsa

 

CIOMĂGAȘ

CIOMĂGÁȘ , ciomăgași , s . m . ( Fam . ) Om înclinat spre ceartă și bătaie ; bătăuș , ciomăgar . - Ciomag + suf . -

 

CLINĂ

CLÍNĂ , cline , s . f . ( Pop . ) Suprafață sau coastă înclinată ;

 

CONTEMPLATIV

CONTEMPLATÍV , - Ă , contemplativi , - e , adj . Care contemplă , care este înclinat spre contemplare ;

 

CONTRAESCARPĂ

CONTRAESCÁRPĂ , contrasecarpe , s . f . Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat , în scopul măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice ce ar încerca să treacă . [ Pr . : - tra -

 

CONTRAFORT

CONTRAFÓRT , contraforturi , s . n . 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru , care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui . 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de

 

COSTIȘ

COSTÍȘ , - Ă , costiși , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) înclinat , aplecat pe o coastă ; pieziș , oblic , strâmb . 2. S . f . Coastă de deal ; povârniș , pantă . - Coastă + suf . -

 

CUSURGIOAICĂ

CUSURGIOÁICĂ , cusurgioaice , s . f . ( Fam . ) Femeie înclinată să găsească cusururi ( 1 ) la orice , femeie care are chef de ceartă ; cusurgie . - Cusurgiu + suf . -

 

CUSURGIU

CUSURGÍU , - ÍE , cusurgii , s . m . și f . , adj . ( Fam . ) ( Persoană ) înclinată să găsească cusururi ( 1 ) la orice ; ( persoană ) care are chef de ceartă . - Cusur + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>