Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DĂ
Rezultatele 1941 - 1950 din aproximativ 2006 pentru DĂ.
... locuri , împrejurări , situații ) ; a nu semăna , a nu avea aceeași înfățișare , structură , compoziție etc . cu altceva . 2. Tranz . A da o formă diferită , a schimba . 3. Intranz . și tranz . ( Mat . ) A ( - și ) schimba valoarea . [ Pr . : - ri - a ] VÁRIA^1 ...
VECÍN , - Ă , vecini , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . Care este , se află , stă alături , în apropiere de cineva sau de ceva . 2. S . m . și f . Persoană care trăiește , locuiește , se află alături sau în apropiere de cineva ori de ceva ; popor , stat etc . care este vecin ( I 1 ) cu alt popor , cu alt stat etc . II. S . m . Țăran aservit stăpânului feudal din Moldova medievală , obligat să facă acestuia prestații în muncă sau să dea contribuții în natură ori în bani ; rumân ,
VECINĂTÁTE , vecinătăți , s . f . I. 1. Starea , situația cuiva sau a ceva care este , se află , locuiește , trăiește alături , în apropiere de altcineva sau de altceva ; raportul dintre doi sau mai mulți vecini . 2. Loc vecin cu cineva sau cu ceva ; împrejurime . 3. Cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere ( față de alții sau față de un loc dat ) . II. Stare de vecin ( II ) ; vecinie , rumânie ,
VÉDE s . f . pl . Nume dat culegerii de texte religioase și literare scrise în sanscrita veche , care reprezintă primele documente literare din
... ceva ) . 7. Tranz . A căpăta , a primi , a se alege cu ceva . II. 1. Tranz . A - și da seama , a remarca , a constata , a observa . 2. Tranz . A înțelege , a pricepe . 3. Refl ...
VELEÁT , veleaturi , ( rar ) s . n . ( Înv . și pop . ) 1. Timp fixat , hotărât pentru realizarea a ceva ; dată , termen ; p . ext . an . 2. Durată a vieții ,
VENTRILÓC , - Ă , ventriloci , - ce s . m . și f . Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura , dând impresia că vorbește din abdomen . [ Var . : ventrilóg , - ă s . m . și
... VERBALÍSM s . n . Tendință de a da
VERDEÁȚĂ , verdețuri , ( 2 ) s . f . 1. Culoarea verde a vegetației . 2. ( La sg . ) Frunze de pătrunjel , de mărar , de leuștean etc . , folosite în alimentație ; ( la pl . ) zarzavaturi , legume ( proaspete ) . 3. Compus : ( Bot . ) verdeața - zidurilor = nume dat unor specii de alge verzi care cresc pe stânci , pe ziduri umede , pe scoarța arborilor . - Verde + suf . -
VERDÍCT , verdicte , s . n . 1. ( În organizarea judecătorească a unor state ) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința ; p . ext . sentința unei curți cu jurați ; p . gener . sentință judecătorească . 2. Fig . Hotărâre , opinie definitivă , care nu admite
VERIFICÁ , verífic , vb . I . Tranz . 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului , cerințelor , calității sau anumitor date . 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce , măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se