Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru F��T

 Rezultatele 19141 - 19150 din aproximativ 26119 pentru F��T.

PLEȘUVIE

... PLEȘUVÍE , pleșuvii , s . f . 1. Lipsă a părului de pe cap , ca urmare a căderii lui ; boală care pricinuiește această cădere ; chelie . 2. Porțiune a ...

 

PLEȘUVIRE

... PLEȘUVÍRE s . f

 

PLEAȘCĂ

... PLEÁȘCĂ s . f

 

PLEAFTURĂ

... PLEÁFTURĂ s . f

 

PLEASNĂ

... PLEÁSNĂ , plesne , s . f . 1. ( Pop . ) Șfichi ; p . ext . bici . 2. ( Reg . ) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit . 3. ( Pop . ) Iritație a mucoasei ...

 

PLEATĂ

... PLEÁTĂ , plete , s . f . 1. ( Mai ales la pl . ) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate ( împletit în cozi ) ; p . ext . păr ( nearanjat ...

 

PLEAVĂ

... PLEÁVĂ s . f . I. 1. Rămășițe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor . 2. Fig . Om de nimic ; lepădătură , drojdia societății . II. ( Iht ...

 

PLEBE

... PLÉBE s . f . 1. ( În Roma antică ) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă , care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat . 2 ...

 

PLEBEIAN

... PLEBEIÁN , - Ă , plebeieni , - e , s . m . și f

 

PLEBEU

... PLEBÉU , - ÉE , plebei , - ee , s . m . și f . , adj . 1. ( În antichitatea romană ) ( Persoană ) care făcea parte din plebe ( 1 ) , care aparținea plebei ; plebeian ( 1 ) . 2. ( Persoană ) care este asuprită , exploatată , plebeian ( 2 ...

 

PLECĂCIUNE

... PLECĂCIÚNE , plecăciuni , s . f

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>