Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R

 Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 481 pentru R.

RĂZBITOR

RĂZBITÓR , - OÁRE , răzbitori , - oare , adj . ( Rar ) Care răzbește ; care străbate , care trece prin . . . ; pătrunzător . - Răzbi + suf . -

 

RĂZBOI

RĂZBOÍ^3 , războiesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Și fig . ) A purta război ^1 , a se lupta , a se bate . RĂZBÓI^2 , războaie , s . n . 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile . 2. Unealtă casnică de țesut ; argea , stative . RĂZBÓI^1 , războaie , s . n . Conflict armat ( de durată ) între două sau mai multe grupuri , categorii sociale sau state , pentru realizarea unor interese economice și politice ; răzbel . Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente . Război rece = stare de încordare , de tensiune în relațiile internaționale , provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele , care nu ia totuși forma unui conflict armat . Război psihologic = stare de tensiune , de hărțuială nervoasă , psihică , inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația . Stare de război =

 

RĂZBOINIC

RĂZBÓINIC , - Ă , războinici , - ce , s . m . , adj . 1. S . m . Luptător , ostaș care ia parte la un război ^1 . 2. Adj . Care ține de război ^1 , privitor la război ^1 , de război ^1 . 3. Adj . Căruia îi place lupta ;

 

RĂZBOINICESC

RĂZBOINICÉSC , - EÁSCĂ , războinicești , adj . ( Înv . ) Războinic ( 2 ) . - Războinic + suf . -

 

RĂZBOIRE

RĂZBOÍRE , războiri , s . f . Acțiunea de a se război ^3 și rezultatul ei . - V. război ^

 

RĂZBOITOR

RĂZBOITÓR , - OÁRE , războitori , - oare , adj . , ( Înv . ) Care se războiește , care poartă război ^1 . [ Pr . : - bo - i - ] - Război ^3 + suf . -

 

RĂZBOLI

RĂZBOLÍ , războlesc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) A se

 

RĂZBOLIRE

RĂZBOLÍRE , războliri , s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a se războli . - V.

 

RĂZBOLIT

RĂZBOLÍT , - Ă , războliți , - te , adj . ( Pop . ) Bolnav , suferind . - V.

 

RĂZBUBUI

RĂZBUBUÍ , pers . 3 răzbúbuie , vb . IV. Intranz . ( Despre surse de zgomote , p . ext . despre locul în care se fac auzite zgomotele ) A bubui tare , a detuna ; a mugi , a clocoti . - Răz - +

 

RĂZBUBUIRE

RĂZBUBUÍRE , răzbubuiri , s . f . Acțiunea de a răzbubui și rezultatul ei . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>