Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN PUBLIC
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 218 pentru IN PUBLIC.
SCOÁTE , scot , vb . III . Tranz . I. 1. A lua ceva ( afară ) dintr - o cantitate mai mare sau din locul unde se află . 2. A extrage dintr - un spațiu , dintr - un înveliș etc . pentru a elibera sau a utiliza . 3. A pune la vedere ; a da la iveală , a înfățișa , a expune . 4. A ( - și ) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte , de podoabă etc . 5. A trage afară cu forța ; a smulge , a extrage , a extirpa . I - a scos o măsea . 6. A izgoni , a alunga , a da pe cineva afară dintr - un anumit loc . 7. A îndepărta pe cineva dintr - o funcție , a da afară . 8. A face pe cineva să iasă dintr - o anumită stare , a schimba starea cuiva . 9. A conduce pe călători într - un anumit loc ; a duce până într - un loc . O potecă i - a scos din pădure . 10. ...
SCUÁR , scuaruri , s . n . Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei
SECTORÍST , sectoriști , s . m . Ofițer sau subofițer de poliție în sarcina căruia se află ordinea publică și evidența populației dintr - un anumit sector al unui oraș . - Sector + suf . -
SERVITÚTE , servituti , s . f . 1. ( În evul mediu ) Stare de dependență , de aservire ; robie , servitudine . 2. ( Jur . ) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar , izvorând din situația naturală a bunului sau dintr - o convenție , care are ca scop să servească utilitatea publică sau
SFRAGÍSTIC , - Ă , sfragistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea , descrierea și explicarea sigiliilor folosite în actele publice și particulare ; sigilografic . 2. Adj . Referitor la sfragistică ( 1 ) , de
SIMPÓZION , simpozioane , s . n . 1. ( În antichitate ) Continuare a unui banchet cu cântece , dansuri și discuții variate . 2. Discuție organizată , pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare , filozofice , științifice etc . de actualitate , purtate de câțiva vorbitori în fața și cu participarea publicului . [ Pr . : - zi - on . - Acc . și :
... SPELÚNCĂ , spelunci , s . f . 1. Local public
SPÍRIT , spirite , s . n . I. 1. Factor ideal al existenței ( opus materiei ) ; conștiință , gândire ; p . ext . minte , rațiune , intelect . 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale , de caracter etc . 3. ( La pl . ) Societatea în întregul ei , oamenii considerați ca purtători ai unor idei , ai unor preocupări intelectuale ; opinie publică . 4. Mod , fel de a gândi , de a se manifesta ; părere , concepție împărtășită de un grup de oameni , de o colectivitate . 5. Caracter specific , trăsătură caracteristică a ceva . 6. Înclinare , pornire , tendință care determină felul de a fi , de a gândi , de a se manifesta al cuiva . 7. Glumă , anecdotă , banc . II. Semn grafic în scrierea greacă , care , adăugat unui sunet , arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al
... STIGMATIZÁ , stigmatizez , vb . I . Tranz . 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public , a condamna cu toată severitatea ; a înfiera , a dezonora . 2. ( Înv . ) A aplica ( cu fierul roșu ) stigmatul ...
... a subsemna . 2. Intranz . și tranz . A se angaja , printr - o semnătură , la o contribuție bănească pentru o operă de interes particular sau public
... a se angaja sau de a cere cuiva să se angajeze printr - o semnătură la o contribuție bănească pentru o operă de interes public