Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUNCȚIE
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 395 pentru FUNCȚIE.
... HOMEOMORFÍSM s . n . 1. ( Mat . ) Funcție care aplică unul pe altul două spații . 2. ( Fiz . ) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși . [ Pr . : - me - o - . - Var . : omeomorfísm s . n ...
... HUZMÉT , huzmeturi , s . n . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) 1. Dar omagial , plocon ; p . gener . dar . 2. Slujbă , funcție
IERARHÍE , ierarhii , s . f . Sistem de subordonare a elementelor , a gradelor , a funcțiilor , a autorităților etc . inferioare față de cele
... IERODIÁCON , ierodiaconi , s . m . Călugăr cu funcție
... IEROMONÁH , ieromonahi , s . m . Călugăr cu funcție
... IMPROVIZÁT^2 , - Ă , improvizați , - te , adj . 1. Compus , alcătuit repede și fără o pregătire prealabilă . 2. Care îndeplinește o funcție , care face o acțiune ocazional și fără a avea pregătirea necesară . - IMPROVIZÁT^1 s . n . Faptul de a improviza . - V. improviza ...
... IMUNOGLOBULÍNĂ , imunoglobuline , s . f . ( Biol . ) Glicoproteidă care are funcție
... INAMOVÍBIL , - Ă , inamovibili , - e , adj . Care nu poate fi transferat , înlocuit sau destituit din funcție
INCOMPATIBILITÁTE s . f . 1. Faptul de a fi incompatibil ; nepotrivire , necompatibilitate . 2. Interzicere ( prevăzută de lege ) de a cumula două funcții , două atribuții care , prin caracterul lor , sunt contradictorii . 3. ( Med . ) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grup sangvin . 4. ( Mat . ) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi
INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule
... Care este așezat dedesubt sau mai jos . 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decât altul . 3. Care are un rang , o funcție