Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARA
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 1835 pentru ARA.
ȚINÚTĂ , ținute , s . f . 1. Atitudine , poziție pe care o dă cineva corpului său . 2. Mod de a se îmbrăca , de a se prezenta în societate ; p . ext . îmbrăcăminte , costum , uniformă . 3. ( Fon . ) Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării
AȚĂ , ațe , s . f . 1. Fir subțire ( de bumbac , de in , de cânepă etc . ) folosit la cusut , la fabricat țesături etc . 2. Fir care seamănă cu ața ( 1 ) sau care are întrebuințările ei . 3. Fâșie de metal subțire , formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte . 4. Compus : ață - de - mare = a ) plantă acvatică cu tulpină scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui ( Ruppia rostellata ) ; b ) peștișor marin cu corpul filiform , cu o singură înotătoare ( Nerophis
AȚÓS , - OASĂ , ațoși , - oase , adj . ( Despre păstăile unor plante ) Care are ațe (
ABIOGÉN , - Ă , abiogeni , - e , adj . ( Biol . ; despre medii ) Care este lipsit de viață ; ( despre procese ) care are loc , se petrece fără participarea materiei vii . [ Pr . : - bi -
ABIOLOGÍE s . f . Disciplină care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viață . [ Pr . : - bi -
ABRAZÍV , - Ă , abrazivi , - e , adj . , s . n . ( Corp , material dur ) care are proprietatea de a roade prin
ABSTRÁCT , - Ă , abstracți , - te , adj . , s . n . 1. Adj . Care rezultă din separarea și generalizarea însușirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene ; care este considerat independent , detașat de obiecte , de fenomene sau de relațiile în care există în realitate . 2. Adj . Conceput în mod prea general , prea teoretic ; p . ext . greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete . 3. S . n . , adj . ( Cuvânt ) care are sens abstract (
ACCELERÁT , - Ă , accelerați , - te , adj . Care este iuțit , grăbit ; care are o frecvență mai mare decât cea normală . Ritm accelerat . Respirație accelerată . V.
ACÉL^2 , ACEÁ , pron . dem . v . acela ^1 . ACÉL^1 , ACEÁ , acei , acele , adj . dem . ( antepus ) ( Arată că ființa , lucrul etc . desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe , în spațiu sau timp , de vorbitor ) Acel om . Acea casă . [ Gen . - dat . sg . : acelui , acelei , gen . - dat . pl . :
ACÉSTA , ACEÁSTA , aceștia , acestea , pron . dem . , adj . dem . ( postpus ) 1. Pron . dem . ( Indică pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor ) Ce e aceasta ? 2. Adj . dem . ( postpus ) ( Arată că ființa , lucrul etc . desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape , în spațiu sau timp , de vorbitor ) Dealul acesta . Casa aceasta . [ Gen . - dat . sg . : acestuia , acesteia , gen . - dat . pl . :
ACÍD , - Ă , acizi , - de , s . m . , adj . 1. S . m . Substanță chimică , cu gust acru și miros înțepător , care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care , în combinație cu o bază , formează o sare . 2. Adj . ( Adesea fig . ) Care are proprietățile unui acid ( 1 ) , cu gust acru ,