Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AERE

 Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 322 pentru AERE.

IRESPIRABIL

... IRESPIRÁBIL , - Ă , irespirabili , - e , adj . ( Despre aer

 

JONGLA

... JONGLÁ , jonglez , vb . I . Intranz . A arunca în aer

 

KALIPATRON

KALIPATRÓN , kalipatroane , s . n . Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție , care servește la regenerarea aerului ( prin reținerea bioxidului de carbon și a apei ) și care este folosită în mine . [ Sil . -

 

LAC

LAC ^2 , lacuri , s . n . 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într - un solvent volatil a unor rășini , uleiuri sau a altor substanțe și care , întins pe suprafața unui obiect , formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă , dură , care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii , dându - i totodată un aspect plăcut . 2. Piele ( sau imitație de piele ) cu fața netedă , lucioasă , acoperită cu un strat de lac ^2 ( 1 ) . LAC ^1 , lacuri , s . n . Întindere mai mare de apă stătătoare , închisă între maluri , uneori cu scurgere la mare sau la un

 

LANTERNOU

LANTERNÓU , lanternouri , s . n . Porțiune din acoperișul unei hale , al unei săli etc . mai ridicată , prevăzută cu numeroase ferestre , pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii ; lanternă ( 3 ) ,

 

LATERAL

... sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca ...

 

LITARGĂ

... LITÁRGĂ s . f . Oxid de plumb cristalizat , obținut prin trecerea unui curent de aer

 

MANGAL

... stingerea forțată a jeraticului . 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer

 

MASTIC

MASTÍC , masticuri , s . n . 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr - un amestec de substanțe minerale sau vegetale , care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit , chituit , nivelat etc . 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic ( Pistacia lentiscus ) , care servește la fabricarea masticii , la prepararea unor lacuri , ca fixator pentru parfumuri

 

MASTISOL

MASTISÓL s . n . Soluție adezivă specială care se întărește în contact cu aerul și care este folosită la lipit mai ales în

 

MEFITISM

MEFITÍSM s . n . ( Livr . ) Poluare a aerului cu mirosuri mefitice sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>