Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 1881 - 1890 din aproximativ 8917 pentru UN.

INGINERIE

INGINERÍE s . f . 1. Profesiunea inginerului . 2. ( În sintagma ) Inginerie genetică = modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi , aparținând unor organisme din aceeași specie sau din specii diferite , prin inserarea de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea materialului genetic propriu . - Inginer + suf . -

 

INGREDIENT

... accesoriu în compoziția unui medicament , a unui aliment etc . , fie pentru a - i conferi anumite calități , ca material de umplutură într - un

 

INSCRIPȚIE

INSCRÍPȚIE , inscripții , s . f . 1. Text scurt , de obicei gravat pe piatră , pe metal sau în lemn , pentru a consacra memoria unei persoane , a unui eveniment etc . 2. ( Rar ) Înscriere , înregistrare , înmatriculare . [ Var . : ( înv . ) inscripțiúne s .

 

INSESIZABILITATE

INSESIZABILITÁTE s . f . Însușire a unui drept sau a unui lucru de a fi insesizabil (

 

INSPECTOR

INSPÉCTOR , - OÁRE , inspectori , - oare , s . m . și f . Persoană împuternicită să inspecteze , să controleze activitatea unei persoane , unei instituții

 

INSTANTANEU

... obținută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe o durată foarte scurtă . 3. Adj . ( Fiz . ; despre mărimi ) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un

 

INSTILAȚIE

INSTILÁȚIE , instilații , s . f . Administrare a unui medicament lichid picătură cu picătură într - o cavitate a unui organ bolnav , în scopuri terapeutice sau profilactice . [ Var . : instilațiúne s .

 

INSTITUȚIONAL

INSTITUȚIONÁL , - Ă , instituționali , - e , adj . Care aparține unei instituții , privitor la o instituție ( socială ) ; care se face în cadrul unei instituții ; organizat oficial . [ Pr . : - ți -

 

INSTRUCȚIE

INSTRÚCȚIE s . f . 1. Ansamblu de cunoștințe , priceperi și deprinderi , predate cuiva sau căpătate de cineva , prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale ; învățătură ; învățământ ; instrucțiune ( 2 ) . 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. ( Jur . ) Activitate de cercetare a cauzelor

 

INSTRUCȚIUNE

INSTRUCȚIÚNE , instrucțiuni , s . f . 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru . 2. Instrucție ( 1 ) . 3. ( La pl . ) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine ; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări . [ Pr . : - ți -

 

INSUFLAȚIE

INSUFLÁȚIE , insuflații , s . f . Introducere sub presiune a unui gaz sau a unei substanțe pulverulente într - o cavitate a organismului în scop terapeutic sau pentru stabilirea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>