Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DĂ
Rezultatele 1881 - 1890 din aproximativ 2006 pentru DĂ.
... Tranz . A supune pe cineva unui test ^1 ; a face un test ^1 . TESTÁ^1 , testez , vb . I . Tranz . A da
TÉTEA s . m . art . ( Pop . ) Termen pentru tată , bunic sau străbunic ; nume pe care și - l dau aceștia vorbind cu copiii , nepoții etc . lor , uneori și cu persoane
TETRÁRH , tetrarhi , s . m . 1. Guvernatorul unei tetrarhii . 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale
TEU , teuri , s . n . 1. Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o riglă mai mică , perpendiculară pe prima . 2. Dispozitiv indicator în formă de T , folosit pe un aeroport pentru a arăta direcția și sensul vântului . 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei
TÍFOS , tifosuri , s . n . Nume dat mai multor boli febrile , infecțioase și epidemice ; a ) febră tifoidă ; b ) tifos exantematic , v . exantematic ; c ) pestă
TIMÁR^2 , timaruri , s . n . ( Mai ales la pl . ) Denumire dată , în evul mediu , în Imperiul Otoman , loturilor de pământ conferite , temporar , oștenilor , în schimbul obligației de a presta serviciul militar . TIMÁR^1 , timari , s . m . ( Reg . )
TIMP , timpuri , ( II , V , rar IV ) s . n . , timpi , ( IV , înv . și II ) s . m . I. S . n . Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor . II. S . n . și ( înv . ) m . 1. Durată , perioadă , măsurată în ore , zile etc . , care corespunde desfășurării unei acțiuni , unui fenomen , unui eveniment ; scurgere succesivă de momente ; interval , răstimp , răgaz . 2. Perioadă determinată istoric ; epocă . III. S . n . Stare a atmosferei într - o regiune , pe o perioadă dată , determinată de ansamblul factorilor meteorologici . IV. S . m . și ( rar ) n . Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări , ale unei operații , ale unui fenomen , ale unei acțiuni etc . V. S . n . Categorie gramaticală specifică verbului , cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii , un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de
... 3. ( Pop . ) A apăsa , a îndesa , a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da
TIPICÁR , - Ă , tipicari , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte , oprindu - se la forme și aspecte exterioare , fără a pătrunde în miezul lucrurilor ; ( persoană ) care manifestă o scrupulozitate exagerată , inutilă ; ( om ) formalist ,
TITULÁR , - Ă , titulari , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Persoană ) care ocupă un post , îndeplinește o funcție etc . cu caracter de permanență , pe baza unei numiri făcute după formele legale . 2. ( Persoană ) care apare ca erou principal , care dă titlul unei opere artistice , care interpretează rolul
TÓBĂ , tobe , s . f . 1. Instrument muzical de percuție , format dintr - un cilindru scurt , larg și gol , de lemn sau de metal , pe fundurile căruia este întinsă câte o membrană de piele , care , lovită ( cu două baghete ) , produce sunete . 2. Nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal , fixe sau mobile , în formă de cilindru gol . 3. Mezel preparat din bucățele de carne , de slănină , de măruntaie etc . introduse în membrana care formează stomacul porcului . 4. ( La jocul de cărți ) Caro . [ Var . : ( înv . și pop . ) dóbă s .