Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru V

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 11397 pentru V.

VÂZDOAGĂ

VÂZDOÁGĂ , vâzdoage , s . f . ( Bot . ; reg . )

 

VĂCĂLIE

VĂCĂLÍE , văcălii , s . f . 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei , a ciurului și a baniței . 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile , cu consistență lemnoasă , care cresc pe trunchiul arborilor : a ) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă - roșcată ( Fomes pinicola ) ; b ) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere , de culoare brună - negricioasă ( Ganoderma applanatum ) ; c ) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită , cenușie - roșcată , acoperită cu o pieliță subțire și netedă ( Placodes betulinus ) ; d ) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată , albă , apoi brună , cu miros plăcut de anason ( Trametes suaveolens ) . - Veacă ( reg . " văcălie " < sl . ) + suf . -

 

VĂCĂRI

VĂCĂRÍ , văcăresc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A duce la păscut și a păzi

 

VĂCĂRIE

VĂCĂRÍE^2 , văcării , s . f . Meseria de văcar . - Văcar + suf . - ie . VĂCĂRÍE^1 , văcării , s . f . 1. Cireadă de vaci . 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor . - Vacă + suf . -

 

VĂCĂRIT

VĂCĂRÍT s . n . Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită . - Vacă + suf . -

 

VĂDĂOI

VĂDĂÓI , vădăoi , s . m . ( Reg . ) Văduvoi . - Vădan + suf . -

 

VĂDANCĂ

VĂDÁNCĂ , vădance , s . f . ( Pop . ) Văduvă . - Vădan + suf . -

 

VĂDRĂRIT

VĂDRĂRÍT s . n . ( În sec . XVIII , în Moldova ) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin . - Vadră + suf . -

 

VĂDUVIOARĂ

VĂDUVIOÁRĂ , văduvioare , s . f . 1. Diminutiv al lui văduvă ; văduviță ( 1 ) . 2. Pește teleostean comprimat lateral , acoperit cu solzi mici , albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate ; văduviță ( 2 ) ( Leuciscus idus ) . - Văduvă + suf . -

 

VĂICĂRI

VĂICĂRÍ , văicăresc , vb . IV . Refl . ( Pop . și fam . ) A se tângui , a se văita , a se

 

VĂITĂTOR

VĂITĂTÓR , - OÁRE , văitători , - oare , adj . ( Rar . ) Care se vaită , care se tânguiește ; căruia îi place să se vaite cu orice prilej ; văităreț . [ Var . : văietătór , - oare adj . ] - Văita + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>