Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru T��IA

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 279 pentru T��IA.

OGLINDĂ

... de păr este îndreptat de jos în sus . 5. ( Geol . ; în sintagmele ) Oglindă de falie ( sau de fricțiune , de alunecare ) = suprafață lustruită în roci , care ia

 

ORÂNDUIALĂ

... ORÂNDUIÁLĂ , orânduieli , s . f . 1. Rânduială , ordine , întocmire , organizare . 2. ( Înv . ) Hotărâre , dispoziție , ordin ; ( concr . ) act care conține o hotărâre . 3. Orânduire socială . [ Pr . : - du - ia

 

ORĂCĂIALĂ

... ORĂCĂIÁLĂ , orăcăieli , s . f . ( Reg . ) Orăcăit ; gălăgie , larmă . [ Pr . : - că - ia

 

ORBITOR

... ORBITÓR , - OÁRE , orbitori , - oare , adj . Care te orbește , care te face să nu poți privi cu ochi deschiși , care îți ia

 

OSCILA

... a fluctua . 3. ( Despre un sistem fizic ) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia

 

OSPĂTĂTOR

... OSPĂTĂTÓR , - OÁRE , ospătători , - oare , s . m . și f . ( Înv . ) Persoană care dă ( sau ia

 

PÂLPÂIALĂ

... PÂLPÂIÁLĂ , pâlpâieli , s . f . Pâlpâire . [ Pr . : - pâ - ia

 

PĂRTAȘ

... PĂRTÁȘ , - Ă , părtași , - e , s . m . și f . 1. Persoană care participă ( împreună cu altele ) la o activitate , care ia parte la o acțiune ; participant ; spec . complice . 2. Persoană care se bucură ( împreună cu altele ) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește ( cu ...

 

PĂRUIALĂ

... PĂRUIÁLĂ , păruieli , s . f . ( Fam . ) Acțiunea de a ( se ) părui ^1 ( 1 ) ; p . gener . încăierare , bătaie , chelfăneală . [ Pr . : - ru - ia

 

PĂSUIALĂ

... PĂSUIÁLĂ , păsuieli , s . f . Păsuire ^1 . [ Pr . : - su - ia

 

PAIDEIA

... PAIDEIA s . f . Concepție educativă în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin filozofie și știință . [ Pr . : pa - i - dé - ia

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>