Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RIDICA
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 252 pentru RIDICA.
PROFERÁ , proferez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A rosti , a pronunța ( cu voce ridicată ) blesteme , amenințări etc . [ Prez . ind . și :
... PROMOVÁ , promovez , vb . I . Tranz . 1. A ridica , a înainta pe cineva în funcție ; în grad , într - o demnitate etc . , a avansa . 2. A susține , a ...
... PROSLĂVÍ , proslăvesc , vb . IV . 1. Tranz . A ridica în slavă ; a slăvi , a preamări , a glorifica . 2. Refl . ( Înv . și reg . ) A se simți , a ...
PROTECȚIONÍSM s . n . Politică economică a unui stat , care urmărește protejarea temporară , parțială sau totală a industriei și a agriculturii indigene prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mărfurile de import , prin restricții valutare etc . [ Pr . : - ți -
... PURTÁ , port , vb . I . 1. Tranz . A lua , a ridica , a ține pe cineva sau ceva în mână , în brațe etc . pentru a - l transporta în altă parte ; a duce ...
PUTÉRNIC , - Ă , puternici , - ce , adj . 1. ( Despre ființe ; p . ext . despre părți ale corpului lor ) Care are o mare putere fizică ; tare , voinic , viguros . 2. ( Despre mașini , unelte ) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată ; care acționează cu putere și cu efect , care dezvoltă o energie mare . 3. ( Despre voce , sunete ) Tare , intens . 4. Care are influență , autoritate ; care deține putere ; însemnat prin situația sau prin rolul său . 5. Înzestrat cu o mare forță ( organizatorică , politică , economică etc . ) ; capabil de acțiuni de mare amploare . 6. Fig . Important prin conținutul său ; p . ext . temeinic . Argument puternic . - Putere + suf . -
... RĂDICÁ vb . I v . ridica
... RĂSCULÁ , răscól , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) ridica împotriva unei nedreptăți , a unei asupriri ; a porni sau a face să pornească lupta , răscoala ; a ( se ...
RĂSTEÁLĂ , răsteli , s . f . ( Pop . ) Vorbire aspră , pe ton ridicat și amenințător . - Răsti + suf . -
RATIÉRĂ , ratiere , s . f . Dispozitiv la războiul mecanic de țesut , cu ajutorul căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului . [ Pr . : - ti -
RAZNOCÍNȚI s . m . pl . Nume dat în Rusia , începând din sec . XVIII , intelectualității ridicate din rândurile funcționărimii , micii burghezii , negustorimii și țărănimii , care a avut un rol important în mișcarea revoluționară și în dezvoltarea științei și