Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROPRIU
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 396 pentru PROPRIU.
GAZ ^2 , gaze , s . n . 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă , incolore , ușor deformabile și expansibile , care , din cauza coeziunii moleculare slabe , nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție . 2. ( La pl . ) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război . 3. ( La pl . ) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor . 4. Petrol lampant . GAZ ^1 s . n . Țesătură foarte
GESTALTÍSM s . n . Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive , iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente ; configuraționism . [ Pr . : ghe -
GÍNTĂ , ginți , s . f . Grup de oameni care provin dintr - un strămoș comun , formând unitatea ( 4 ) de producție fundamentală a comunei primitive ; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de
GROZĂVÍ , grozăvesc , vb . IV . Refl . ( Fam . și depr . ) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri ( și a face caz de ele ) ; a se
... HÁRDWARE s . ( probabil n . ) ( Cib . ) Structură fizică a unui sistem de calcul și diverse periferice ; echipamentul propriu
HIPNÓZĂ , hipnoze , s . f . Stare asemănătoare cu somnul sau cu somnambulismul , provocată artificial prin sugestie , în timpul căreia controlul conștient asupra propriei comportări și contactul cu realitatea slăbesc , acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței
... HISPANÍSM s . n . Cuvânt , expresie luată din limba spaniolă ; fel de a vorbi propriu
ICONOLOGÍE s . f . 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco - romană , creștină etc . , a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective . 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele ( de locomoție ) lăsate de vertebrate pe unele
... IDEALÍSTIC , - Ă , idealistici , - ce , adj . ( Rar ) 1. ( Fil . ) Propriu doctrinei idealiste . 2. Care aspiră spre un ideal ; p . ext . lipsit de simțul realității , de spirit practic . [ Pr . : - de - a - ] - Idealist + suf . - ic ...
IDIOBLÁSTIC , - Ă , idioblastici , - ce , adj . ( Geol . ; despre roci ) Cu formă de cristalizare proprie . [ Pr . : - di -
IDIOSINCRASÍE , idiosincrasii , s . f . Reacție proprie unor indivizi , caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente , alimente , mirosuri etc . și care se manifestă , de obicei , prin urticarie . [ Pr . : - di -