Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIFERI
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 579 pentru DIFERI.
DEZOXIDÁ , dezoxidez , vb . I . Tranz . A îndepărta ( prin diferite procedee chimice ) oxigenul dintr - o
DIAFOTÍE s . f . ( Tel . ) Influență perturbatoare între semnalele de imagine corespunzătoare unor canale diferite de transmisie . [ Pr . : di -
DIFERENȚIÁL , - Ă , diferențiali , - e , adj . , subst . I. Adj . Care face să se deosebească ; care diferențiază . II. 1. S . n . Complex de roți dințate care , angrenându - se , permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite . 2. S . f . ( Mat . ) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente ; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente . [ Pr . : - ți -
DIÓPTRU , dioptre , s . n . ( Fiz . ) 1. Suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție diferiți . 2. Dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dat . [ Pr . : di -
DISONÁNȚĂ , disonanțe , s . f . ( Muz . ) Lipsă de consonanță , de armonie între sunete ; asociere de sunete de înălțimi
DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,
DISTINCTÍV , - Ă , distinctivi , - e , adj . Care caracterizează un lucru în mod exclusiv ; prin care un lucru se distinge , diferă de altul ; care servește pentru recunoaștere ;
DISTOMATÓZĂ , distomatoze , s . f . ( Med . ) Boală determinată de infestarea omului cu diferiți distomi ; p . restr . gălbează (
DIVÉRGE , pers . 3 divérge , vb . III. Intranz . ( Despre linii geometrice , razele unui fascicul etc . ) A se îndepărta , a se răsfira dintr - un punct comun în direcții
DROPS , dropsuri , s . n . Bomboană cu aspect sticlos , de diferite forme și culori , fabricată din caramel și acoperită cu un strat de zahăr
DUALÍSM s . n . 1. Concepție , doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile , materia și spiritul . 2. ( Impr . ) Dualitate . 3. Formă de conducere statală realizată , în 1867 , printr - o uniune personală între Austria și Ungaria . [ Pr . : du -